Atelier Literar

Viața ta e un caiet Ce-l umpli încet, încet Zi de zi ce ai făcut Traiul cu l-ai petrecut. De îl iei și-l poți citi Pe toate o să le știi Și ai să rămâi uimit Câte-n viață ai pățit. Viața când

Am iertat ce am trăit pe valea plângerii, Îmi curăț trupul să aterizeze îngerii, Mă concentrez lumină sfântă să absorb Și cu cuvântul hămesit ca un corb. Pun zilnic în aplicare hristice

Fața mi se întoarce uneori pe partea cealaltă a ființei, când în interiorul meu plouă cu neuroni și sinapse bolnave. Un encefal mic, cât palma unui păianjen, țese punți pe marginea gropilor din

Un urs brun, în noapte, Cu o foame ca de moarte, A plecat preocupat Să nu rămână nemâncat. Curios și fără teamă, Inspecta în jur să vadă Și a găsit o limuzină Parcată lângă grădină. Obosit de-atât

E astăzi asfaltat drumul ce face semn porții să-l urmeze. Dar eu tot mai văd pașii strămoșilor mei înfundați în pulberea anilor. Și-i mai aud mestecând câte o sudalmă Pe lângă

E noapte și e frig în Paradis, luceferii se duc încet la școală bând întuneric dintr-un vast închis, de parcă Cerul transformat în smoală s-a învinețit ca umbra pe Pământ. Cu mersul lor, un fel de

Străina când a părăsit Meleagurile natale Acolo unde-a poposit O lume nouă a-ntâlnit. Cu greu s-a adaptat Alte obiceiuri aveau Era străină de ele Și le simțea pe piele. Era considerată O

Doamne, aș vrea să-ți scriu ceva, dar dă-mi pixul Tău să fiu sigură că nu greșesc literele pe Inimă.

La doi ani, când pașii abia se legau pe pământ, Tatăl meu, Ioan Mihali, un suflet curat, M-a luat pe-ai săi umeri, sub mistic-cuvânt, Și pragul bisericii sfinte cu mine-a trecut. Pe brațele lui am

O vulpe roșcată, originală, Mânată de încălzirea globală, Interesată de necunoscut, A plecat de unde s-a născut, Să își extindă zona teritorială Spre nord în regiunea boreală. Convinsă că-i va fi

M-am trezit mai către seară, Că-mi este viața goală, Și-am vrut să înfloresc și eu În Grădina lui Dumnezeu, În pustiul sufletului, În râpile gândului, În bolovănișul timpului. Gropile –

E o luptă între soare și lună deja în inima mea, N-ar fi trebuit romantismul să fie așa, și privesc o stea, Când iar mă prinde pe drumuri noaptea, Și mă întreb daca intuiția-mi arată corect

Dragă Kitty moartea nu întârzie niciodată folosind la maximum toate căile de acces dar am prins-o cu toate că are o memorie fenomenală moartea-i analfabetă habar n-are să citească clandestin Dumnezeu

Regina de pe Marte în roșu s-a-mbrăcat Și la toți bărbații le-a dat șah mat, Ei joacă la rece fără nimic inteligent sau adevărat, Ei cred că o domină, că o subjugă, până la capăt, Dar.... Regina de

Războiul mondial din interiorul meu – bipoem Dragostea, între două ziduri foarte apropiate unul de celălalt, se sufocă, iubirea feminină are gleznele subțiri. Migrenele sentimentelor nu se pot

Codrul bătrân secular Ce mândru a înfruntat Vântul, ploaia, ninsoarea A dat omului răcoarea. Frumusețea lui a dăinuit Animale a adăpostit Ele cu drag l-au populat Păsările l-au cântat. Iarna,

Născută de furtună, la miezul nopții, de lună plină-n Vărsător, Primii zece ani din viață, visa noaptea că era omorâtă c-un topor, Nu vroia decât să privească împreună cu el răsăritul încetișor, Cât

Pisica cugetă profund: „Poete – nu te îmbăta cu stele, Că vreau să mă joc și eu cu ele. Doar steluțe în gheruțe, Comete, rachete Și poetul ce găsește torsul În ochii unei fete. Planete –

Ce nebunie pierdută. Mi-a rămas doar un pitic pe creier, stabil emoțional. Uriașul pitic instabil s-a destabilizat și a căzut pe stradă, așa cum era... decăzut din fire, când fugeam de tine

Incantație Iubiți repetat, iubiți lucid prezent, trecut și viitor. Iubiți greșeala și păcatul Iubiți femeia albă și cea neagră apusa, răsărită. Iubiți-vă voi intravenos în fân uscat pe praf de