Oancea Sorin

De câțiva ani sunt un șoarece care roade hârtii care miros a cașcaval. De câțiva ani îmi feresc coada de ușile care scârțăie ca un atac delirant al sorții. De câțiva ani presimt cașcavalul care

Noi când mergem la supermarket murim într-un rai de ecrane. Eu dezlipesc în dada cuvinte din ziare online ca lumina artificială. Te sculptează ca o conservă în vinilul zgâriat al anilor

se adună norii peste parc lumina unui felinar pâlpâie pe banca mea se face frig câte un strop îmi lovește obrajii îmbujorați de frig caleașca trece cu felinarul spart câinii se agită și o

Orgoliul uliului mi se ascunde în glas cum îmi deschid aripile, cuceritor zbor-acrobatic, un vis de ger, alt vis de felină fricoasă; dar natura mă mistuie pe treptele palatului pustiu în

Eram fumători, umori, dureri, sânge de revoluționari, copiii unei revoluții îmbrăcați goth și hip hop, largi umbre de beton, ascunși în ciudățenie în grotele orașului. Zăbrelele celulei mă

Lumea bună se ascunde sâmbăta în baruri luxoase și întunecate Lumea bună stă la mese bune cu băuturi bune și întunecate Uităm de voi cuminți în dans uitați în viața bună și întunecată Fi-va un

o e perfect închis perfect deschis perfect uman perfect ... perfect ! prefect defect indecent prefect afect defect indecent prefect uitat în călimara timpului nostru Noi avem un

Acum plâng purecii de pe copii adormiți ca asupra unei mese cu bunâtãți nepermise; ca viermele pierdut în labirintul mãrului... cu ramurile lui plânse de rãșinã. Plâng ploile peste geamul

Să căutam poezia de dinți - nu de cuvinte uitate prin mulțimi de uitați printre umbre - prin carii ce se rup dureroase, retoric să intrăm în lumina de boli din clarul zării. Să pierdem limbile

Prințul íntunericului va mușca tremurând din lacrimile unei generații postbelice doar porumbeii vor scãpa de data asta de beția unor rebeli cu aripile deschise larg tot mai angelici Alaiul de

Am adormit cu vorbele desfăcute căutând, din copilărie, o jucărie adevărată; când din bibliotecă un Don Juan de la livre mi le-a salutat cu un abject: Hello girls! și am aflat despărțirea.

Lumea. Am naufragiat în spini. Roșu e o culoare ca un trandafir care e ca un labirint. Lumea. Textul se genera în tine ca un delir de forme mute ce se îmbrăcau în pijamale furate de

Poezia formelor pare brici Se despart clar umbrele Nu e loc de stat în mirare Se scrie gol și clar cu cretă Se mănâncă cretă se face febră O rețetă veche din secolul 18 O explozie de forme din

Cântecul de lebădă al generației Noastre sună ca o gâtuire. Laringele se cutremură de revelații. Spuma mării... spuma mării... Clinchet de cupe, artificii&artificii; Noi mai albi cu probleme

ai aură de sfânt cioplit din neodim și eu am o doză humbucker veche... ruginită... pe care o gâtuiesc ca o colivă flower power miroase a lămâi proaspepte și mujdei suntem unsuroși... murdari ca

Pe insula asta uitată, uităm de noaptea din România în care ne-am cunoscut. Vezi cum trec peștii prin apa caldă în amiază? Mă vezi dizolvat în lumina udă din apa asta? Ți-e dor de uimirea mea? Am

E o prigoană de idei printre file îmbătătoare ca timpul eschivelor cât să fugi cu turma de vise goale. Se face o gaură prin fapte uitate de mai ai un pic și te plimbi însetat prin deșertul de

desculț perpetuu prin lâna oii primordiale care paște departe de turmă și nu poate fi numărata când numărăm visele și geloziile pe cărarea neumblată de lupii fetei roșii sau de lupii roșii înșiși

am greșit numãratul frunzelor cãzute pe aleea întunecatã. am greșit numãrul de telefon scris pe o hârtie mototolitã. am greșit numele amintirilor apelate în scuzele mele. am greșit

Parcă e o ploaie de poezii pe cer, atât de departe de lumea asta, cer, un fel de undiță cosmică și vie, cer, un telescop care separă iluziile, cer, o umbră de versuri intergalactice să rimeze

Am văzut cum mă pot minți mințile Am văzut când mă pot minți mințile Am văzut tatuajul mincinos când s-a luminat camera Am văzut ce mă pot minți mințile de cum s-a luminat tatuajul

Pe atunci discurile compacte erau oameni vedetele pop erau prietenii și melodiile erau chitări crăpate și corzile se rupeau des ne văicăream infantili în semiobscur Pe atunci discurile compacte

totul e ín la minor și apăsător straniu cã a venit și un nor obscur că se ascunde în dor totul e în la minor și apăsător ca un trăgaci la televizor ca un radio bruiat pe coridor totul e în la