Poezie

Aripi

2 min lectură·1 noiembrie 2026

Mediu

în zilele acelea se purta revolta,

plete în vânt și zgomote melodioase,

parcă tinerii terminaseră să joace de-a armata

și, rămași un fel de soldați ai cartierului,

purtau lanțuri și șenile

de la bătrânii lor bunici războinici,

care se întorceau din Siberia cu siberia

sufletelor răpuse de foame.

în zilele acelea se ascundeau vinilurile

prin tot felul de apartamente de muncitori,

care se luptau cu trauma stresului de după,

îmbătați printre vălătuci de țigări occidentale,

cu visul american în subsolul vorbelor,

de parcă Columb însuși ar fi debarcat

la scara de bloc și urca pe scări

să sune nervos la soneria din hol.

în zilele acelea purtam blugii roși

și strâmți ca ițarii prinși în concertul

perpetuu al străzilor gri și sărace;

coșurile de fum ale caselor erau pirotehnicele

și parcă ieșea prea des fum negru, ca la Vatican,

de parcă nimeni era cel mai important om,

pontiful cartierului de muncitori obidiți.

dar toate astea s-au scurs în folclor de cafe bar,

cu melodii repetate la nesfârșit din epoca de aur;

am văzut cum se cădea în alcoolism de lacrimi,

cum se întunecau mințile de poeți năpăstuiți

de o lumină de neon ce nu se mai oprește,

parcă era o fabrică de true nothing.

era doar ecranul de televizor care valida,

cu muzica aia rece și pe jumate scrisă,

refrene monotone repetate unison,

coruri de slavă proletară și true nothing.

pentru niște copii care am ajuns să fugim

nopți pe alei sumbre și poezie simbolistă,

vise demonice pe un cer cu pescăruși decupați.

008

Oancea Sorin. “Aripi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14206580/aripi

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.