Poezie
Din ochii poetului ultim
1 min lectură·
Mediu
Deodată toată litera-
tura devine cumul
cumulonimbus strato-
cumulus hogy vogy?
szia se aude pe scară
și t'aime plus et plus
like every morning
singing vioae
surprinzător de dureros
și dulce deopotrivă
rafturile i se aud
printre cotoare de cărți
scăldate de briza unei lumi
scoase din altă lume
care e un om de atunci
de când omul era jo napot
koszonom ich weis
deine liebe makes me fly
și topiți în luleaua magică
admirândul în trup cum numără
briza de frunze multicolore
din ochii poetului ultim
tăcut și viu între calamitățile
luminii care cu o pronunție
clară ar spune rugăciunea acelei lumi
către această lume confiscată
de limbi desfăcute din suflete
ce nu se vor mai iubi
fără a cânta taina culturi lor...
0213
0
uneori, azi, chiar și zgomotele unui lighean care cade pe scara blocului, pot fi recenzate la nivel de poezie
parcă văd ședința de a doua zi
locatarul 1 : under- under- ander- bong (nu căuta sensul, sunt cuvinte inventate);
locatarul 2: și totuși se duce la vale tot mai tăcut;
…
locatarul n (trăgând dintr-o lulea): o țuică, dă careva?