Poezie
din praf iese un nor de elită
1 min lectură·
Mediu
am aproximat încă de pe atunci că soarele va coborî
știam că zilele vor fi tot mai normale
serile alea erau plictisitoare pentru toți
nimeni nu se mai aștepta la nimic extraordinar
mersul ne devenise ca al oricărui animal
dâre de praf prin curți și pe șosele
din gurile noastre ieșeau aburi de ură
nimic nu mai măsura distanța dintre două puncte
teoriile stăteau în piuneze obnubilate
lumea aștepta petiții de la lume
adevărul devenise o recunoscută necunoscută
cât timp mersul lăsa urme în cer și aproape
așa arătau zilele tale înainte de tine
viața ta aștepta să învie printre noi
dar nici eu nici tu nu puteam să aflăm
momentul în care pacea ta va declara război
dar toți am fost de acord că nimeni și nimic
transparența absolută nu ne poate atinge
fereastra de cer prin care nu vede
că neființa este doar un electron pe hîrtie
la care nu ajung decât câțiva ochelari aburiți
incapabili să-l vadă vreodată sau să-l simtă
sper să ne iubim particulă cu particulă
printre stivele de mișcări amețitoare de praf
0414
0
radiografia stărilor din marea majoritate a textelor acestui autor îmi oferă o frumusețe interioară, dar umbrită uneori de o aglomerare nejustificată de lucruri și stări. intenția autorului este lăudabilă și tocmai de aceea acord o stea care să genereze strălucire și echilibru în lumea interioară a cuvintelor.
această stera vine ca o încurajare a muncii autorului de a trasa drumul mesajului fără a se abate de la autencitatea sentimentelor.
înainte de asta, recomand autorului: debarasarea de prea plinul cuvintelor care nu rostuiesc, recomand un echilibru între ființă și lucruri. recomand pași mărunți dar siguri înspre îndrăzneli stilistice și metaforice.
o periere atentă va schimba perspectiva lucrurilor dar și a integrării în sentimentul pozitiv al stărilor.
nu uita, domnule oancea că și cuvintele pot fi cucerite...
da, stea
cu sinceritate,
teodor dume,