Arena absurdului

Mă aflu în plină disecție pe viu a propriului suflet, blocat în spațiul strâmt al unei dureri care încearcă să mă izoleze. Însă pumnul meu nu se strânge de disperare, ci de determinare. Privesc

Arhipelagul umbrelor: resemnarea ca ultim adăpost în fața stigmatului social

Există un moment în existența umană când oboseala încetează să mai fie o simplă reacție fizică și devine o condiție ontologică. Este clipa în care individul, hărțuit sistemic de instanțele

o altă istorie

3. dacitatea (zecitatea) - orfismul zalmoxian

Protocronismul autohton acreditează teza că neamul românesc vine de dinainte de timpul actual (istoric), din mitogeneză, continuând specificul modului de viață al primilor oameni care au populat

îmi este așa străin totul

de parcã am cãzut din alt timp poate din nori poate din lunã gravitaţia mã îndeamnã la somn iar visele se deplaseazã precum lumina când spre roşu când spre albastru apoi copite de furnici

Pas d’accord avec....blestemul mesajului predefinit de-a stânga și de-a dreapta tezismului

sau Despre cât de normal devine absurdul lui Örkény în viziunea regizorului timișorean Hunor Horváth

Sâmbătă 17 octombrie 2026, am avut norocul să mă aflu, de la ora 19.00, printre spectatorii care au umplut până la refuz „Sala Liviu Ciulei” a Teatrului Bulandra, din capitală, în cea de-a doua zi a

Dincolo de Amurg

Atingerea bornei de cincizeci de ani reprezintă, în ontologia umană, un moment de maximă densitate reflexivă, un turn de veghe de unde ființa își contemplă propria devenire cu înțelepciunea acumulată

Ideile au consecințe (IV)

„Nu ți-e rușine, fiule, să cânți atât de bine?”

Subtitlul celui de-al patrulea text prilejuit de cartea lui Richard M. Weaver (Ideile au consecințe, Anacronic, 2020) este o dojană adresată de regele Filip al II-lea fiului său Alexandru, care

Îmi place să cred că moartea nu e o pedeapsă

Cred că prima dată când am înţeles ce înseamnă să mori, aerul nu mi-a mai ajuns. Îmi aduc aminte clar sfârşirea din piept şi senzaţia că nu mai am loc în cameră. Am deschis fereastra şi am încercat

Pas d’accord avec….minimalismul din minimalism sau

De ce UBU, recentul spectacol al lui Mihai Lukács este atât de minimalist încât cere maximizare

De ce UBU, recentul spectacol al lui Mihai Lukács este pe nedrept minimalist, prin urmare cere maximizare Vă rog să mă credeți că în anii 90, până nu s-a grăbit străinătatea să vorbească despre

În vocea lui

E ceva dureros în vocea lui Chiar și atunci când îmi zice o glumă E ca începutul colorat al apusului Ori o inimă ruptă și lipită cu gumă. E ceva. Neobișnuit. Și poate într-o oarecare măsură

Ne pregătim de Secret Santa?

Bun găsit, în această frumoasă zi de duminică, de toamnă. Iată că se apropie luna cadourilor, luna aceea în care, pe lângă sobă, pe lângă casă, pe lângă brad, ascultăm Radio Agonia, ceva de-a

INVADABIL

O ecologie a dictaturii

Dictaturile vin spre noi cu nume proprii. Când încercăm să le explicăm, începem aproape reflex cu omul: cum a ajuns la putere, ce îl făcea diferit, de ce ceilalți l-au urmat și cât din ceea ce a