Atelier Literar

Dragă Kitty dacă și Dumnezeu a fost găsit rănit după ultimul raid al aviației atunci ce rost ar mai avea pacea pentru care a și fost cândva declanșat războiul adică noi nici nu suntem pe front ci

ar trebui să pun o pauză lungă sã nu-mi mai pese de nimic oricum în cer gaurã nu fac nici în pãmânt nu aş vrea sã-mi putrezeascã trupul cenuşã pe apã curgãtoare aş vrea sã fiu nimeni sã nu-mi

te voi desena Uriașule, atât de înalt încât adâncurile vor fi la un pas de noi potecile să ne țină proptiți în toate încercările vâscoase ale pietrelor vom fi suspendați aproape drepți de

Poți să arunci un ochi Peste ultima mea poezie. Să tai o literă, un vers, Să tai în carne vie, Tot n ai sa auzi cum se tânguie noaptea Ultimul crin ce și a pierdut virginitatea. Poți să arunci un

Când m-ai gonit cu blestem, Eu nu am zis nimic; Găseam firesc să fie așa, Dar azi regretul mi-a golit Deplin inima. Și nu știu ce n-aș da ca să Te pot vedea... Cu cât m-am afundat în timp, Te-am

vara este leagănul poveștilor de dragoste muza poeților cântând în repetiția actorilor care sărută pământul cald izvor de volute și parfum de voal de sare din marea răzvrătită valuri și anse de

timp al refugiului, al vitezelor șlefuitoare de spații poetice, prin care, fulgerul unui gând străpunge hârtia. ducând taina într-un sipet al sfințeniei... totu-i neted, memoria-i păstrată într-o

Cine muncește nu are vreme să-și numere umbrele pe zid, își lasă pașii în betonul zilei și merge mai departe, grăbit. Cine ridică poduri și răspunsuri, cine repară ce alții-au uitat, rareori apare-n

Pe ușa căminului de fete un binevoitor lipise un anunț pe o foaie A4: TOATE DE LA ETAJUL 2 SE REGULEAZĂ ȘI AIA GRASĂ La etajul doi locuiau studentele de la filologie și sport Noi însă, urcam un

nu-ți pot ierta felul în care știi să hrănești o tentație din mâna ta, ca pe o veveriță sculptată într-un lemn moale cu vorbe, multe vorbe goale de încetinit mersul lui, între două poduri de lemn cu

cumva în ciuda luminii cine sã-mi rãspundã în catedrala aceasta nu trag clopotul niciodatã nici de funie nici de limbã nici în dungã nici la sãrbãtoare de teamã sã nu cadã galaxiile în ele cum se

Cât am fost viu, v-am încurcat. Mort, vă folosesc. Azi mă plângeți în public cu fraze gata scrise, cu regrete călcate la dungă, cu lacrimi potrivite pentru poză. Vorbiți frumos despre mine, atât de

poate că am pierdut mult timp în căutarea răspunsurilor și coroanelor marine zeii stau ascunși în adâncuri promisiunea zorilor este în sceptrul acvatic în stâncile beante în serul de opal al

nu ştiu cât oxigen nici cât azot nici de ce ar trebui sã ştiu asta pentru a nu mã sufoca nu caut dedesubturi mã mulţumesc cã încã respir cã încă pot iubi fãrã sã te desfac în elemente chimice fãrã a

Ți s-a-ntâmplat, fără-ndoială, să te lovești ca de un zid de teama bine-ascunsă-n oameni, și-apoi, să umpli spațiul vid cu-acel curaj pornit din spaima că nu-i nimic de înțeles, că tot ce vezi pe

Nu sunt o Sfântă și nici nu voi fi. În mâinile tale, Trupul meu un câmp de păpădii.

cedri de aur se înalță sub soarele care dizolvă arcuri telurice ramuri bat la ferestre care reflectă corolele florilor sonore sub vântul de topaz parfum de luntre se naște din lacuri sunt sub cupola

Sînt peste opt miliarde de orgolii în lumea asta Chiar mai multe pentru că toate viețuitoarele posedă unul Acum, nu pot preciza cît orgoliu are ornitorincul sau cangurul pitic văduva neagră, peștele

un recul de date pielea un strat de argint pigmentat cu sânge oval scaner de sfinți pe un cer de bare în tranzistor o inimă .raw ne face din biți cu mâna 12 pixeli desenează o mângâiere un botez