Marin Corneliu Dobre

Pământul doarme și mi-a lăsat mie grijile lui. Mi-a spus să urlu dacă zăresc vreo licărire de nebunie pe chipul posesorilor de arme nucleare. Mi-a dat în grijă să

Bat ca Orfeu, cu pumnii în Porțile Trecutului și strig: ”Lasă-mă să-mi caut mama și tatăl; Dă-mi din oglinda lacului chipul meu cu pistrui; Întoarce-mi diminețile de vară fără sfărșit și

Eu stau pe malul lacului, dar cu privirea întoarsă către mine. Ca un bizar Gargantua, eu admir lucirea de ape din inima mea. Răsturnate văd alte maluri, alți pomi și alt

Pe muntele Golgota, sufletul meu iți ștergea sudoarea, și-ți cerea să-l lași să mai ducă și el crucea. Voia să sângereze

Din semințele sufletului Aș vrea să se nască miliarde de porumbei cu ramuri de măslin în cioc. Să zboare peste ziduri de închisori, pe câmpuri sfârtecate de bombe, printre

La marginea cartierului nostru, aproape de podul de peste lac, dincolo de care începe câmpul, se vedeau urmele arse de timp, înnegrite ale unei temelii de casă mare. Ciudat

Te(r)minasem șapte clase - cât cuprindea pe atunci ciclul gimnazial – după modelul rusesc și stam pe maulul (?) lacului. În suflet simțeam un gol și o împietrire, încât dacă m-ar fi tăiat cineva nici

Pe malul lacului, sub umbra rară zăresc un copil ce seamănă cu mine (mai mult decât copilul

Mă caut pe malul Lacului Tei În toate diminețile de vară, Dar clipele cu valuri tremurătoare Imaginea de mult mi-o întunecară. Mă caut prin ierburile pe câmp înverzite, Dar clipele ca niște

Mama mi-a spus să n-am teamă, Trupul meu nu va fi sfâșiat de balauri; Dar să am grijă să nu-mi fure timpul, Atunci mă vor încinge lanțurile

Se pare că pe lac se adună mai multe stele așa cum se adună și visurile mele, de aceea în noaptea de vară, aici e mai multă lumină lină, iar gândul cunoaște mai multă tihnă. Se pare că stelele

Fiecare bob de grâu din țara mea e rodit din Bălcescu. Fiecare fir de praf din țara mea se numește

De două mii de ani cărăm în sufletele noastre pietre, pentru a înălța templele din visele dacilor; nu pentru a-i întrece pe babilonieni,

Fii pe măsura sufletului meu, trupul meu ! N-am cum te scăpa din mâna călăilor. Trosnetul oaselor tale

„ – Chiar dacă ai să visezi că mi-a ruginit pușca, că nu-mi mai pot rezema mâna în sabie, că un șarpe mi-a

Unirea este floarea De mii de ani grijită De neamul românesc. Ciobanii călători peste munte Sub asprul lor cojoc o încălzesc. Þăranii aplecați pe glie Cu roua suferinței o