Constructorul
Eu caut de-a lungul râului spre vale, Să-nalț iar muntele timpului, cel năruit. Găsesc bolovani și rar stânci în cale, Cele mai multe clipe sunt firișoare de nisip. E munca mea asemeni blestemului
MDMarin Corneliu DobreIubirea a Creat Lumea
Se scutur frunze grele și rândunele pleacă, O liniște de gheață pe suflet vrea să treacă, Amurgul e pustiu și nicio stea nu lasă O rază de lumină în lumea-ntunecoasă. E lung blestem de lacrimi și
MDMarin Corneliu DobreȚara – Nemărginirea din sânge
Țara-i în suflet, în faptă și-n sânge. Patria-i cel care râde, e cel care plânge. Țara sunt oasele care ne cheamă, sunt cei nenăscuți,
MDMarin Corneliu DobreCar cu boi
Pe un drum de țară, într-o seară de vară, La un pod de bârne dintr-un alt veac, M-am întâlnit cu un car cu boi, Coborât parcă din pânzele lui Grigorescu. Boii suri păreau de cremene — Două ființe
MDMarin Corneliu DobreInimă albastră
Inimă tristă și amară, Mult ești fără socoteală! Te-aș scoate din piept afară, Să te calce șapte cară — Carele cu fiarele, Lumea cu picioarele. Eu admiram zorile, Iar tu stârneai ciorile. Eu luptam
MDMarin Corneliu DobreMiezul nopții
Cînd trece Înțelesul cu aripa lui de vis Stau de veghe ca o pisică. Dar poate c-a trecut prin mine și s-a dus. Unii mărturisesc că l-au prins și-n somn, Iar eu poate că veghez în zadar, Să dorm să
MDMarin Corneliu DobreLa Țigănci (poezia)
Afară-i căldura toridă de vară. Verde-le-i puternic sub bolta albastră, înainte să moară. Retrage-te prin parcul pustiu și părăginit, Până ce un bordei răcoros vei fi găsit! Dezbracă-te de griji ca
MDMarin Corneliu DobreLui Prometeu
Oh , Prometeu ! Am vrut să fur căldura sufletească pentru oameni, Dar eu n-am trăit printre zei și nu știu unde-au ascuns-o. Am vrut să-i învăț cum să înflorească bucurii, Dar neavând căldură nu
MDMarin Corneliu DobreToamnă
Verile noastre s-au stins! Doar amintirea mai țipă la îmbrățișarea râului. Noi rămânem sperioși pe mal, Văitându-ne de curgere. Plopii trec sfidători, Deși parcă s-au mai zbârcit și ei; Sălciile sunt
MDMarin Corneliu DobrePrețul Sufletului
Să nu rătăcim prin lume ca sicrie ambulante, Purtând trupuri poleite, dar cu suflete moarte, Strângem aur și mândrie, amăgiri de scurtă durată, Dar lăsăm Lumina Sfântă la răscruce, îngropată. Se
MDMarin Corneliu DobreContrarii
În vreme ce timpul curge, sufletul se-nvârtește. Dacă n-ar fi amintirea, Și sufletul ar curge, Și n-am mai invidia munții și mările, soarele și stelele; Oricând am adormi împăcați. Dar strângem
MDMarin Corneliu DobreCântecul amintirii
E astăzi asfaltat drumul ce face semn porții să-l urmeze. Dar eu tot mai văd pașii strămoșilor mei înfundați în pulberea anilor. Și-i mai aud mestecând câte o sudalmă Pe lângă
MDMarin Corneliu DobreGrădina lui Dumnezeu
M-am trezit mai către seară, Că-mi este viața goală, Și-am vrut să înfloresc și eu În Grădina lui Dumnezeu, În pustiul sufletului, În râpile gândului, În bolovănișul timpului. Gropile –
MDMarin Corneliu DobreAparatul de filmat
Mi-e sufletul un ciudat aparat de filmat, În care Timpul a fotografiat clipă de clipă; Dar sufletu-mi a păstrat ce l-a impresionat. Și rolele se-nvârt mișcate de-al amintirii vânt, Fără de ordine
MDMarin Corneliu DobreLibertate
Se-aprinde o stea peste lumea pustie, Și noaptea se frânge în rază târzie, Un om singuratic, cu pasul tăcut, Își caută drumul spre locul pierdut. O mamă își strigă copiii prin sate, Prin case rămase
MDMarin Corneliu DobreCetatea gândurilor
Cetatea creierului, zăvorește-o bine! Ai grijă cine intră-n ea, Căci cai troieni sunt mulți pe dinafară, Care, odată intrați, te vor dărâma. Cântărește un gând pe zeci de fețe Până ce dreptul de
MDMarin Corneliu DobreLUMINA DIN NOI
Se lasă peste lume o noapte fără stele, Și umbrele se-adună pe drumurile grele; Se surpă vechi palate, se sting mărețe glorii, Iar timpul le preschimbă în pulberi și memorii. Când pașii ni se-afundă
MDMarin Corneliu DobrePe lac
Peste ape plutesc șoapte fel de fel, Din adânc sau din tării venite. Urechea nu le percepe de fel, Doar sufletul copil avid le presimte. Sfios e gestul aici ca-n altare, Nepotrivită e vorba cea
MDMarin Corneliu DobreColoana fără de sfârșit
Avânt peste avânt se-nalță Coloana sufletului meu; Dar între un avânt și altul Mă simt atât de singur, Îmi e atât de greu, Că-mi vine însumi să sfarm Coloana sufletului meu. Cu cât
MDMarin Corneliu DobreÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI
Pe umeri obosiți de-atâta greu și chin, Se sprijină o lume de lacrimi și suspin. Iar lemnul de durere, prin jertfă și prin har, S-a ridicat spre ceruri ca un altar. Sunt două brațe sfinte deschise
MDMarin Corneliu DobreToamnă
Ultima frunză desprinsă Copacul încearcă s-o rețină cu disperare, Dar și ea va fi purtată — cine știe unde? Zadarnic își agită brațele carbonizate, Vrând să biciuiască pământul Sau să sfișie bolta
MDMarin Corneliu DobreDorința
Mamă, de ce nu m-ai făcut un om de zăpadă? M-aș fi topit odată cu lacrima. Lucrurile și oamenii n-ar fi avut nicio putere, nu m-ar fi rănit de atâtea ori. Și sufletul n-ar mai avea atâtea cruste ca
MDMarin Corneliu DobreOmizile veșniciei
Nu crede în verdele copacului veșniciei, copile! În măduva lui roade viermele cel gras al timpului. Fiecare frunză de-a lui este roasă de omida clipelor. E adevărat că tu nu-l poți vedea decât când
MDMarin Corneliu DobreREÎNVIERE
Rătăcind, alergam prin lume să-i dezleg încâlcitele-i rosturi Când m-am clătinat în șa și am căzut Cu sufletul șubrezit de goana gândurilor și a vieții Și m-am întins de-a latul țării. Prin vene au
MDMarin Corneliu Dobre