Lauda apelor
Fascinația apelor e fascinația vieții. Viața-i o apă: e curgere și e oglindire. Prin ea săgeată peștii ciudați ai amintirii. Visele sunt și ele proiecții ale apei, reconstituiri fragile din aburii
Țara Românilor
Pămîntul și apele erau blagoslovite, Bobul răsărea în scînteieri înmiite. Apele creșteau pești cu carnea dulce, Turmele răsăreau ca florile pe munte, Pădurile ne încălzeau ochii,
Scamatorul
Poftiți, poftiți la mine în baracă! Am gînduri – actori și actrițe, și, dacă poftiți, s-ar putea să vă placă. Am planete ce se-nvîrt pe sfoară, am primăveri, veri, toamne și ierni ca și afară; nici
Templu dacic
Nu vă frîngeți inimile, frații mei ! Printre coloanele verzi, de pe munte oficiază de mii de ani un cioban, învățîndu-ne cum să nu ne temem cînd cad stelele. El are trupul plămădit din rodul cîmpului
Golgota Sufletului
Când mă voi rupe de soare, de flori și de oameni, Oare voi mai putea sta la sfat cu tine, sufletul meu? De-aș ști că poți urma trupul prăvălit, nu m-ar speria lipsa lor. Aș sta în veșnicie
Icar
Sufletul meu vizează să-i crească aripi sau să împrumute ori să inventeze. Acest dor l-a prins în copilărie, când într-o toamnă L-au părăsit toate rândunelele adunate pe sârmele de telegraf. Se simte
Remobilare
Fiecare venim în lume într-o cameră mobilată de alții Când vrei să-ți croiești singur un spațiu sufletesc Vezi că nu mai ai loc. Încerci să dai afară un pat prea tare Dar amintirea lui te
Leac
Cuvintele cu care ne-am oblojit rănile au pătruns în suflet ca un altoi. Prin ele durerile străbunilor ajung până la noi. În cartea mea colindă străluminate chipuri de eroi. Din lacrimile
FĂT – FRUMOS
Mama mi-a spus să n-am teamă, Trupul meu nu va fi sfâşiat de balauri; Dar să am grijă să nu-mi fure timpul, Atunci mă vor încinge
IMPOSIBILA ÎNTOARCERE
Mor visele ca oamenii, ca tot, Ce-a fost cândva lumină şi-ncântare, Cuvintele încearcă murmurat Ruina s-o prefacă în salvare. Copilărie,draga mea fantomă, Te chem de-o viaţă-ntreagă să
ZBOR FRÂNT
O aripă a copilului e mama cealaltă este tata. Cu ele copilul se înalţă spre lumina înţelegerii, spre căldura binelui şi spre strălucirea adevărului mângâiat de adierea frumosului. În
Alpinism - Drumul spre Lumină
Hai să urcăm pe crestele ascunse, deși prăpăstii perfide somnolează-n jur. Dar, de vom fi vrednici, dincolo de ceață, vom odihni pe o platformă înverzită, plutind ca pe un vapor, pe o mare
Călătorie Spre Marele Spirit
Rachetele sufletului meu Le trimit să-L caute pe Dumnezeu. Motoarele sunt bătăile inimii, Orientarea se va face după căldura Marelui Spirit. Acolo unde se vor topi Într-un ocean de iubire, Unde se
Ulise
Turma clipelor o înghesui în țarcul gândurilor încercând să mulg un strop de veșnicie. Nu storc decât lacrimi și apă de ploaie. Ba când aș vrea să mă retrag, dezamăgit, Aud hohotul ciclopului care a
Lăstarii Învierii
La margine de lac, m-atrage-o buturugă mâncată de carii și bătută de ploi. Aici era salcia sub care, ca într-un cort, uitam de timp – o navă într-un port. Cu trestia ne afundam în gând, căutând
Limitele Sufletului – Tiparele lui Dumnezeu
Lumea n-o poți crea după măsura gândului tău! Ea e creată după tiparele lui Dumnezeu. Impulsul venit de la Cel Rău ne face să sperăm ca fiecare să-și aibă universul său. Ca să-mi
Doamne, dacă m-ai iubi...
Doamne, dacă m-ai iubi, De necazuri m-ai feri: De prieteni, de dușmani, De cochete și golani, De medici și de bancheri, De savanți și politicieni. — Doamne! Doamne, dacă m-ai iubi, În rai zilnic m-ai
Oda Supraviețuirii Divine
Timpul e cel mai mare terorist. El aruncă în aer toate speranțele, făcându-te să uiți că ai făcut cândva parte din corul care intona Oda Bucuriei. El se joacă pe degete cu bombele de hidrogen, râzând
Moștenirea României
Fiul meu era la grădiniță. Multe zile săpa, săpa. L-am întrebat ce caută și mi-a răspuns: „Comoara lui Decebal”. I-am spus că ar trebui să caute pe la Roma, dar el n-a înțeles. – Fiul meu era la
Mărturisire către Cel Veșnic
Ca să nu mă uiți, Doamne, ar trebui să-ți las niște cuvinte prin care să treacă umbra mea, chiar dacă le vei auzi și la alții. Ar trebui să-ți las durerile și bucuriile mele prinse în pasta unor
Căutând Fața Ta
Când m-ai gonit cu blestem, Eu nu am zis nimic; Găseam firesc să fie așa, Dar azi regretul mi-a golit Deplin inima. Și nu știu ce n-aș da ca să Te pot vedea... Cu cât m-am afundat în timp, Te-am
Oracol
Nu pot să-ţi promit că am să te-nvăţ să anticipezi paşii destinului fiindcă el are paşii gândului sau al munţilor cu încălţări de granit, de cele mai multe ori are mersul miriapodic al râurilor sau
Geneză
Iau cuvântul „galben-soare” pe un deget și-l arunc pe cuvântul „cer desfășurat”, ca o cupolă, și-i spun să încălzească și să lumineze. Cuvântului „lună”, scobit ca o felie de pepene sau rotund ca
Limba română
Limba română adie prin noi ca un vis al strămoșilor, zidindu-i din cuvinte. Unele cuvinte sunt lacrimile care descântă grâul să crească; alte cuvinte sunt bucăți sângerânde din carnea celor trași pe
