Primăvară
Sufletul meu zburdă cu mieii prin iarbă Sau face tumbe ca niște copii Vrând să se pătrundă tot de verde. Speranțele se întorc cu aripi de soare Și-mi înalță sau îmi prăvale sufletul În cascadă
Parfumul sufletului meu
Toate vorbele mari s-au spus. Eu umblu ca prin deșert, după o floare rară ca parfumurile vieții, pentru ca s-o dăruiesc oamenilor care sorbind-o, să revadă chipul sufletului meu. De câte ori
22 Decembrie
Îndurerează, Doamne, cuvintele mele, cu lacrimile mamelor, care și-au regăsit copiii la morgă, cu lacrimile soțiilor rămase văduve, cu lacrimile copiilor care vor rosti tot mai rar cuvântul
Rugă pentru România
Aș vrea să las sufletul meu ca pe un izvor de apă vie pentru poporul care m-a născut. Aș vrea ca sufletul meu să fie o rugă înălțată lui Dumnezeu pentru ușurarea vieții poporului român.
Rugăciune împotriva extremismului
Îndurerează, Doamne, cuvintele mele pentru ca din ele să curgă lacrimi, cu care să spăl sângele închegat pe asfalt. Și fă-le pe ele lumini care să înlăture întunericul sufletelor și să-i înspăimânte
Iubire
Iubito vino cu mine Să plutim pe mări de argint Sub lumină de stele O briză dulce să sufle în vele Să n-auzim de-ale lumii Gânduri și fapte rele. Aici am văzut întâia lumină, Întâia frunză, întâia
Insomnie
Pământul doarme și mi-a lăsat mie grijile lui. Mi-a spus să urlu dacă zăresc vreo licărire de nebunie pe chipul posesorilor de arme nucleare. Mi-a dat în grijă să
Întoarcere
Bat ca Orfeu, cu pumnii în Porțile Trecutului și strig: ”Lasă-mă să-mi caut mama și tatăl; Dă-mi din oglinda lacului chipul meu cu pistrui; Întoarce-mi diminețile de vară fără sfărșit și
Lacul din adâncuri
Eu stau pe malul lacului, dar cu privirea întoarsă către mine. Ca un bizar Gargantua, eu admir lucirea de ape din inima mea. Răsturnate văd alte maluri, alți pomi și alt
Vechime
Pe muntele Golgota, sufletul meu iți ștergea sudoarea, și-ți cerea să-l lași să mai ducă și el crucea. Voia să sângereze
Întoarcere
Bat ca Orfeu, cu pumnii în Porțile Trecutului și strig: ”Lasă-mă să-mi caut mama și tatăl; Dă-mi din oglinda
Dezmărginire – Dezamăgire
Din semințele sufletului Aș vrea să se nască miliarde de porumbei cu ramuri de măslin în cioc. Să zboare peste ziduri de închisori, pe câmpuri sfârtecate de bombe, printre
Către izvoare
Pe malul lacului, sub umbra rară zăresc un copil ce seamănă cu mine (mai mult decât copilul
Mă caut
Mă caut pe malul Lacului Tei În toate diminețile de vară, Dar clipele cu valuri tremurătoare Imaginea de mult mi-o întunecară. Mă caut prin ierburile pe câmp înverzite, Dar clipele ca niște
Făt Frumos
Mama mi-a spus să n-am teamă, Trupul meu nu va fi sfâșiat de balauri; Dar să am grijă să nu-mi fure timpul, Atunci mă vor încinge lanțurile
Cufundare
Se pare că pe lac se adună mai multe stele așa cum se adună și visurile mele, de aceea în noaptea de vară, aici e mai multă lumină lină, iar gândul cunoaște mai multă tihnă. Se pare că stelele
Unde e mormântul lui Bălcescu?
Fiecare bob de grâu din țara mea e rodit din Bălcescu. Fiecare fir de praf din țara mea se numește
România Eternă
De două mii de ani cărăm în sufletele noastre pietre, pentru a înălța templele din visele dacilor; nu pentru a-i întrece pe babilonieni,
Rugăciunea lui Horea
Fii pe măsura sufletului meu, trupul meu ! N-am cum te scăpa din mâna călăilor. Trosnetul oaselor tale
Tudor din Vladimiri
„ – Chiar dacă ai să visezi că mi-a ruginit pușca, că nu-mi mai pot rezema mâna în sabie, că un șarpe mi-a
Unirea
Unirea este floarea De mii de ani grijită De neamul românesc. Ciobanii călători peste munte Sub asprul lor cojoc o încălzesc. Þăranii aplecați pe glie Cu roua suferinței o
Spirale căzute
Strigi ” mamă!” Și liniștea nu te alină Strigi ” tată!” Și golul nu te mângâie Apoi uitarea adoarme cele două păsări cu zbor dureros, până ești chemat cu unul din ele. Atunci tresari
Să nu-ți crești aripi prea largi viselor
Să nu-ți crești aripi prea largi viselor! Sperând că te vor purta în lumea întreagă, Sau prin
Durere
Nu ma doare atât timpul care va fi transformat cum piatra se destrama in nisip, cât ma dor gândurile care vor zbura ca niste pasari carora cineva le-a distrus cuiburile.
Taine
Când arșița zilei de vară coboară Clopotul serii se lasă peste noi amândoi, Lacule. Doar luceafărul de seară îl străpunge înfundându-și lancea în apa din apropierea celuilalt mal. Secera
Ploaia
Lacrimile din adâncul cuvintelor vor exploda peste suflete. In gradini vor creste muguri si iarba si flori. Daca rezisti, toata gradina sufletului va arata ca vara. Poate nici n-o sa vrei sa
Iubire
Să nu înjunghii cu neîncrederea cuvintele mele, pentru că are să țâșnească sângele, care o să ne doară pe amândoi deopotrivă. Apropie-te de ele ca-n somn, descântă-le, dar mai ales
Poveste
Durerea avea nevoie de picioare și atunci am apărut eu pe lume. Dar ca să nu mă prăbușesc prea curând mi-a dat și ochi cu care să fur petece de cer albastru și să mă-ncălzesc cu flăcări verzi,
Inceputul si sfarsitul
Din copilărie am trăit mii de sfârșituri, dar tot nu m-am împăcat cu moartea. Am văzut sfârșitul oamenilor dragi, Am privit mii de sfârșituri ale zilelor cețoase sau limpezi, Am bocit
Ultima lupta
–Hei, Sancho, adu-mi armura de vis pentru ultima luptă, deși coasa acestei întunecate Dulcinei sfărâmă și stânca. Noi însă, chiar fără nici o șansă, ca niște cavaleri ce se respectă, n-am
Timpuri astrale
În copilărie clipele veneau una câte una Si se asezau în jurul meu ca o turmă de miei zburdalnici, ca niste cătelusi dolofani, gata oricând să-mi lingă mâna, să se bucure de bucuria
Album de prieten
Pentru ca, între noi să nu curgă râuri de dor, vă las cadența vorbelor. Pentru ca, între noi să nu se întindă pustiul, vă las grădina gândurilor mele. Pentru ca, între noi să nu crească
Limba Română
Mama mea bună, patrie sonoră când îți sorb cuvintele batrâne, se adună-n mine Intelepciunea pietrelor și-a râurilor din Carpați, solemnitatea brazilor frați; mă legăn ca-ntr-un cer sau
Despartire
Simtindu-ma tradat de intreg Universul Le-am cerut trupului si sufletului meu Sa se sprijine ca atletii de la piramide, Pentru a se salta dincolo de timp. Si unul si altul s-au subrezit
Fără tine
Fără Tine nu se mișcă un pai, Nu adie nici vântul Tu miști angrenajul de stele și ești suflarea Ce-nvârte Pământul. Te caută ochiul și mâna Te caută, Te caută gândul. Dar ochiul e orb și mâna e
Ratare
Mi-am zis că am să-mi fac o grădină de vis Eden împodobit cu flori de cais, Neatinsă de ger,nepătată de ură, Să nu pătrundă în ea nici o secătură. Dar primăverile vin și se duc, Iar eu
Rugăciune
Când voi dispărea dincolo de zare, Ajută, Doamne, cuvintele mele Să pună lumii eternele-ntrebări: De ce ne-am mai ivit în lumină, Când toate câte sunt dispar, De ce din floarea din
Refugiu
Când vezi că toate marile cicluri se curmă găsi-vei la sânul cuvintelor căldura din urmă. Prin ele trece și umbra lui Cristos dintre suflete, cel mai frumos. Chiar pe un pat, de
Lectura
Când vă va fi dor de mine din grădina cărții culegeți-mi cu ochii cuvintele. Dacă veți avea destulă răbdare și iubire mă veți învia din morți ca pe Lazăr, iar eu vă voi dărui din cupa
Indemn
Să faci din casa morții templul vieții, și din instincte leagăn de idei, să naști bucurii din suferințe, în întuneric să frămânți scântei. De sub asfaltul nepăsării, să scoți, ca iarba,
Bocet
De ce, mamă, n-ai rămas să mă scalzi tu pentru ultima oară cu apa încălzită ca în copilărie? De ce, mamă, n-ai rămas tu să mă duci pe brațe spre groapă și să-mi cânți ca atunci când mă
Cartea de pe lac
Pe lac am învățat ce-i umbra și ce e lumina; ce-i viața și ce-i moartea ce-i liniștea și ce-i frământarea, ce-i munca și ce e visarea. Pe lac înveți ce-i omenia și ce-i înfruntarea, ce e
tatăl și fiul
Doamne, m-a întrebat fiul meu cine ești Preasfinția –Ta și i-am răspuns că Tu ești ADEVÃRUL. El mi-a spus că Adevărul este o convenție. Am adăugat că Tu ești Binele și el mi-a
Tara
Þara e postamentul de oase de pe care nu voi cădea oricât ar fi zbuciumul Lumii de mare. Þara e piramida de oase nenăscute pe care o port pe umeri. Þara e cuvântul
Eu
Sunt trubadurul lacului pustiu ce-și încordează lira-n miez de noapte voind să tălmăcească ale malului șoapte Sunt trubadurul lacului pustiu. Sunt trubadurul zorilor de zi ce se revarsă peste
Oracol ratat
Nu pot să-ți promit că am să te-nvăț să anticipezi pașii destinului fiindcă el are pașii gândului sau al munților cu încălțări de granit, de cele mai multe ori are mersul miriapodic al
