Călătorie Spre Marele Spirit
Rachetele sufletului meu Le trimit să-L caute pe Dumnezeu. Motoarele sunt bătăile inimii, Orientarea se va face după căldura Marelui Spirit. Acolo unde se vor topi Într-un ocean de iubire, Unde se
Ulise
Turma clipelor o înghesui în țarcul gândurilor încercând să mulg un strop de veșnicie. Nu storc decât lacrimi și apă de ploaie. Ba când aș vrea să mă retrag, dezamăgit, Aud hohotul ciclopului care a
Lăstarii Învierii
La margine de lac, m-atrage-o buturugă mâncată de carii și bătută de ploi. Aici era salcia sub care, ca într-un cort, uitam de timp – o navă într-un port. Cu trestia ne afundam în gând, căutând
Limitele Sufletului – Tiparele lui Dumnezeu
Lumea n-o poți crea după măsura gândului tău! Ea e creată după tiparele lui Dumnezeu. Impulsul venit de la Cel Rău ne face să sperăm ca fiecare să-și aibă universul său. Ca să-mi
Doamne, dacă m-ai iubi...
Doamne, dacă m-ai iubi, De necazuri m-ai feri: De prieteni, de dușmani, De cochete și golani, De medici și de bancheri, De savanți și politicieni. — Doamne! Doamne, dacă m-ai iubi, În rai zilnic m-ai
Oda Supraviețuirii Divine
Timpul e cel mai mare terorist. El aruncă în aer toate speranțele, făcându-te să uiți că ai făcut cândva parte din corul care intona Oda Bucuriei. El se joacă pe degete cu bombele de hidrogen, râzând
Moștenirea României
Fiul meu era la grădiniță. Multe zile săpa, săpa. L-am întrebat ce caută și mi-a răspuns: „Comoara lui Decebal”. I-am spus că ar trebui să caute pe la Roma, dar el n-a înțeles. – Fiul meu era la
Mărturisire către Cel Veșnic
Ca să nu mă uiți, Doamne, ar trebui să-ți las niște cuvinte prin care să treacă umbra mea, chiar dacă le vei auzi și la alții. Ar trebui să-ți las durerile și bucuriile mele prinse în pasta unor
Căutând Fața Ta
Când m-ai gonit cu blestem, Eu nu am zis nimic; Găseam firesc să fie așa, Dar azi regretul mi-a golit Deplin inima. Și nu știu ce n-aș da ca să Te pot vedea... Cu cât m-am afundat în timp, Te-am
Oracol
Nu pot să-ţi promit că am să te-nvăţ să anticipezi paşii destinului fiindcă el are paşii gândului sau al munţilor cu încălţări de granit, de cele mai multe ori are mersul miriapodic al râurilor sau
Geneză
Iau cuvântul „galben-soare” pe un deget și-l arunc pe cuvântul „cer desfășurat”, ca o cupolă, și-i spun să încălzească și să lumineze. Cuvântului „lună”, scobit ca o felie de pepene sau rotund ca
Limba română
Limba română adie prin noi ca un vis al strămoșilor, zidindu-i din cuvinte. Unele cuvinte sunt lacrimile care descântă grâul să crească; alte cuvinte sunt bucăți sângerânde din carnea celor trași pe
Neputinţă
Mă zbat în păienjenişul timpului să lansez racheta gândului către Dumnezeu, către morţi şi către vii, către munţi înspre câmpii. Dar ratez mereu lansarea căci nu se-ncheagă cântarea şi m-apucă
A treisprezecea elegie
Roua ochiului, Nichita, explodează peste rană. Ochiul rămâne vid de ființa ta, dar cu ea se umple inima. Acum știi cât de sferă e sfera. Bolta te strânge în brațe, ca o mamă. Noi am rămas semințe
Cântecul unui troian în noaptea distrugerii Troiei
Zâmbiți-i, troieni, morții! Cu noaptea asta neagră intrăm în veșnicie, Durere și speranță pentru noi n-au să mai fie. Durerile noastre, păcatele lor Le-o duce de-acum grecul, viclean cuceritor. Se
Cantec de muzica usoara
Am închiriat un costum de ginere și cu un buchet de liliac în mână, Am ieșit în cetate, sub un ceas planetar să aștept Fericirea. S-au scuturat până și ramurile, costumul a fost ros de
Închinare pentru țara mea, România și pentru români
Țesătura din cuvinte, Sufletul să mi-l alinte. Și să luăm și fir de lună, Sufletul să nu ne apună! În urzeală din dureri, C-au vrut marile puteri Să trăim doar din scăderi, Să ajungem ca
Ali Baba
La Porțile Cuvintelor strig de o viață: „Sesam, deschide-te!”, către comorile gândului! Dar ele rămân ferecate. Oamenii mă apostrofează că mai cred în minuni și-mi aruncă radiouri sau
Probabilitati mioritice
Când eşti bântuit de nenoroc, ascunde-te la sânul cuvintelor şi poate vei simţi căldura sânului matern. Ele vor linişti viforul dezvăluindu-ţi şirurile de brazi solemni ca nişte nuntaşi. La chemarea
El și Ea
”- Vezi soarele și el se va răci Iubirea noastră va apune într-o zi. Vezi stelele și ele se nasc, trăiesc și mor Iubirea noastră stă sub zodia lor. Vezi nici pământul în veci nu va-nverzi Iubirea
Drumuri de Lumină
Iubito, vino cu mine, Să plutim pe mări de argint, Sub lumină de stele; O briză dulce să sufle în vele, Să n-auzim de-ale lumii Gânduri și fapte rele. Pe drumuri albe de lumină Ne poartă dorul lin,
Dor de copilărie
Când norii plâng, Când lacul e în ceață, Mi-aplec capul pe umerii copilăriei blonde. Și ea îmi aprinde un soare veșnic, Îmi ia din spate povara anilor și-mi încălzește gândurile; Dar uneori văd
Sărac sau bogat?
Visul îmi strivește sufletul! Aș putea fi un sărac fericit fără el?! Visul meu ar putea deveni, singur, o planetă, Nedumerindu-i Pe oamenii ce-și înalță privirea spre cer. Sunt atât de ușoare
Durere
Răzui crusta timpului De pe locuri, de pe fețele Oamenilor. Și mă întorc la altă lume, În care iarba e de smalț verde, Pământul miroase a iubire, Iar ploile sunt de apă vie. Părinții sunt tineri și
