Creație
Pe lângă mine-a trecut un gând, Cețos ca o fată fermecată, Taci. Nu-mi vorbi, nu mă privi, Căci nu vreau să-l pierd... Niciodată. Mi-e dragă fața lui curată, Dar prea-i de abur, diafan, Și-atât de
MDMarin Corneliu DobreCÂNTECUL SACRU AL UNIRII
Din plânsul pietrei, din străbuni, Din rugi aprinse-n nopți și luni, S-a înălțat un dor ceresc, Un vis măreț, românesc. Unirea-i floarea-n sânge plămădită, De veacuri, prin furtuni, ocrotită, O
MDMarin Corneliu DobreSuflarea timpului necurs
Aici ar fi fost casa sufletului, ocrotită de-o grădină veșnică. Un soare mai pur ar fi trebuit să-și verse, caldă, lumina. Dincolo de margini, ar fi strălucit o pădure mereu înverzită, sub murmurul
MDMarin Corneliu DobreCântecul Trezirii
Când noaptea coboară din stele o umbră de zale, Peste pământul ce-așteaptă o rază din zori, O singură șoaptă deschide poteci prin cristale Și leagă în taină destine-n suflet și flori. Tu nu ești
MDMarin Corneliu DobreRuga tăcerilor eterne
M-am rugat de copaci să-mi șoptească tainele mugurilor, pentru ca în primăvară să-mi înmugurească speranțele. M-am rugat în vară să-mi împrumute o boltă, care să mă apere de vipie. Mă rog să-mi
MDMarin Corneliu DobreRăsărit continuu
Când soarele îmi ciocănea la geamuri, Cu degete de aur și de vis, Se deșteptau privighetori pe ramuri Și timpul curgea lin spre paradis. Lumina îmbrăca întreaga fire, Alungând umbrele din orice
MDMarin Corneliu DobreTrezirea din vis
Cineva mi-a lăsat ferestrele sufletului deschise și-a pătruns atâta vis în ele, încât mi s-a părut, o viață întreagă, că voi rămâne copilul înconjurat de aceiași oameni dragi, într-o primăvară
MDMarin Corneliu DobreDincolo de Clepsidră
Nisipul reversibil al amintirilor Îmi dă iluzia că mă pot întoarce la infinit, Să retrăiesc tot ce-am iubit, ce-am rătăcit, Tot ce m-a bucurat sau am suferit. Sătul de veșnicie când vei fi, Tu poți
MDMarin Corneliu DobreRătăcire Sfântă
Umblu prin lume, parcă am pierdut ceva, Și simt un gol în locul inimii, imens, De parcă jalea din întregul univers S-a adunat numai în ființa mea. Mă doare oftatul unei bătrâne pe stradă, Care târa
MDMarin Corneliu DobreOdiseea Mântuirii
Eram o vioară pierdută prin valuri, Un strigăt de umbră pe corzi de pământ, Când muzica lumii plângea în fundaluri, Iar cerul părea un altar fără sfânt. Când noaptea din suflet și plânsul s-au
MDMarin Corneliu DobreViețuire în Cuvânt
Mă chinui ca să-mi nasc trecutul, Deși parcă m-am apucat Un Turn Babel de construit. Iar dacă voi reuși, Viitorul meu e asigurat: Nu mă voi mai teme Că s-a înserat. Luați-mi haina, luați-mi patul Și
MDMarin Corneliu DobreNăscut din Întuneric
Caut și-acum cuvântul-monument, În umbra-i să adorm pentru vecie, Să prind în el un vis latent, Purtat de timpi în matca lor pustie. La el toți oamenii să vină, Sufletul lor să-și întărească, Sau la
MDMarin Corneliu DobreFără armură
Armura mea de vis a fost învinsă De-o groapă cu o hârcă pe podea, De-o fată cu o limbă de viperă, De foamea crudă din ființa mea. Aș vrea s-o lepăd, s-o dau uitării, Dar, când și când, mă prinde dor
MDMarin Corneliu DobreCând umbra devine viață
Intrat în anotimpul risipirii, încerc să-mi adun o altă viață. Dacă viața devine simplă umbră, de ce umbra n-ar deveni viață? Încălzesc cuvintele în inimă și le las în voie ca să bată, atunci când
MDMarin Corneliu DobreTrepte spre Cer
Viața mea a fost o lacrimă pe care am încercat s-o prind în cuvinte. Pământul este o lacrimă rătăcitoare în univers. Universul este o lacrimă scăpată din pleoapa lui Dumnezeu. Jumătate este o
MDMarin Corneliu DobreScaldă în cer albastru
Când intri-n apa lacului în miez de vară, Puternic pielea-ți se înfioară... Plutești în mijlocul lui, apoi, ca-n vis. Grijile toate s-au stins! Un cer în față ți s-a deschis, Îți pare că te afli-n
MDMarin Corneliu DobreLeac de cuvinte
Îmi îmbăt sufletul, părinte, cu zeama caldă de cuvinte, s-adoarmă-n sfinte veșminte și să rămână-n veci cuminte; să nu se mai teamă de a nopții geană, să nu mai tresară de vântul de-afară; ca să nu
MDMarin Corneliu DobreIubirea din care am înviat
De-o viață-ncerc să scriu despre-al inimii pustiu, care s-a instaurat când din Eden am plecat. Dar încă nu am aflat cuvântul înaripat, și încă nu am găsit cuvântul cel potrivit. Durerile au
MDMarin Corneliu DobreTâmplarul de Stele
Din curtea veche, unde timpul zace, Bătrânul meșter mai cioplește-un veac, În așchii lungi de umbră și de pace, Din care dorul și lumina tac. El ia un trunchi din margini de poveste, Născut din
MDMarin Corneliu DobreFără putere
Cuvintele mele-s ca niște bani falși cu care zadarnic încerc să cumpăr veșnicia; ele nu valorează nici cât hârtia. Nu pot da orfanului căldura maternă, orbului nu-i pot fi lanternă, nu pot înlocui
MDMarin Corneliu DobreTentația imaginilor
Of, tentația imaginilor! Însuflețesc oameni deveniți imagini, Dau viață imaginilor născute din cuvinte, Mișc imagini născute din raze. Până și soarele devine o imagine pe care o caut dincolo de norii
MDMarin Corneliu DobreCumpăna Dorului
Din somnul greu al lutului cel mut, Când noaptea-și cerne umbra peste ape, Un cânt străvechi, ce n-are început, Încearcă din uitare să se adape. Fântâna veche-n porți de dor tresare, Când o tăcere
MDMarin Corneliu DobreÎnvățături
Tu ești un miracol al naturii, deci, cunoaște-te pe tine însuți! Miracole sunt și ceilalți oameni, deci cunoaște-i pe alții! Taine nesfârșite-a sădit Dumnezeu în natură, deci cunoaște
MDMarin Corneliu DobrePierde-vară
Pleoapa zilei s-a deschis, Viața noastră pare-un vis. Vis pe malul lacului, La marginea timpului, Genunea nimicului. Soare, mare, frățioare! Fă-mi din viață sărbătoare. Ține-mă pe lac,
MDMarin Corneliu Dobre