Poezie
Speranța, Statuia lui Dumnezeu din Suflet
Manifest
1 min lectură·
Mediu
Fiii mei!
Nu eu am sfărâmat statuia Speranței,
Ci acei care se tem
că vor pierde stăpânirea Pământului.
Când m-am născut începură să-i macine trupul,
Deși ea n-a fost întreagă niciodată.
Voi adunați-i cioburile și încercați s-o ascundeți în suflet.
Turnați-i apa vie a iubirii pe răni;
Iubiți oamenii, natura și viața.
Și poate teama hapsânilor că nu vor mai fi stăpâni
Se va liniști, salvând Planeta albastră.
1015
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Speranța, Statuia lui Dumnezeu din Suflet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14202635/speranta-statuia-lui-dumnezeu-din-sufletComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.