Bun găsit! Începe vara, vin vacanțele, începe CM de fotbal 2026 și cred că avem deja 2 motive, suficiente pentru a schimba câteva vorbe. În primul rând Radio Agonia nu numai că merge, înflorește de la o zi la alta, ba chiar pregătește o nouă etapă din existența sa, acum când a împlinit deja un anișor. Avem poezii câte nu m-aș fi așteptat să strângem până acum, iar asta în primul rând datorită câtorva inimoși, care cred probabil în acest proiect cam cât cred și eu. Nu suntem mulți, dar ăștia care suntem avem un vis, și cred că e ceva rar fără buget, fără salarii, doar cu o viziune. Ottilia, George, Radu, Doru, Liviu. Și ceilalți care s-au aprins de curând și care, timizi încep să își trimită și ei propriile textele. Nu știu cum să vă mulțumesc, de fapt, știu cum să vă mulțumesc! Trecut

Colecții pe Poezie.ro — Ghid completColecțiile sunt unul dintre cele mai versatile instrumente de pe Poezie.ro. Fie că vrei să-ți organizezi lecturile preferate, fie că faci parte dintr-un proiect editorial mai amplu — o antologie, un ebook sau o rubrică tematică — colecțiile îți dau cadrul potrivit. În acest ghid vei găsi tot ce trebuie să știi: ce tipuri de colecții există, cum le creezi, cum adaugi texte, cine le poate vedea și ce poți face cu ele. Chiar acest text este încadrat în două colecții, un curatoriată și una personală. Află ce înseamnă acești termeni în ghidul de mai jos. Ce sunt colecțiile?O colecție este, pe scurt, o listă organizată de texte. Poate fi personală — un fel de raft virtual cu lecturile tale preferate — sau poate fi o colecție curatoriată, gândită editorial:

spre mine îmbujorată a deschis ochii mari mi-a zâmbit ca unui somnoros copil bucălat simțeam fericirea injecție cu lumină făcută de o asistentă cu buze roșii și halat scurt mă întrebam dacă dacă mai visez sau poate sunt prins într-o poveste de-a bunicii costița sfârâind și ochiul auriu și ceaiul și bătăile din piept nu lăsau să zacă

Am trăit întâlniri care nu aparțin timpului obișnuit, ci acelui strat al devenirii în care realitatea nu mai curge liniar, ci se răsfrânge asupra ei însăși, asemenea unei stări de materie care își amintește propriile adâncimi. În asemenea momente, lumea nu mai este o succesiune de evenimente, ci o țesătură de sensuri care se aprind și se sting în funcție de felul în care sunt privite. Afară și înăuntru își pierd conturul, ca două planuri care se suprapun până devin aceeași vibrație continuă, iar tot ceea ce este devine prins într-o corespondență care curge între ceea ce se vede și ceea ce se trăiește dincolo de vedere. În acest câmp al percepției, unele imagini nu se mai comportă ca simple amintiri, ci ca nuclee vii care revin, reorganizând în stratul invizibil al lucrurilor felul în

Site-ul Agonia.ro organizează concursul de poezie: "Marele premiu - Agonia 2015" Concursul își propune să evidențieze cea mai bună poezie/cel mai bun poet din concurs. Se va întocmi un clasament general cu toate poeziile participante. Cerințe/ Condiții/ Regulament: 1. Poate participa oricine are un cont valid pe site, cu nivel minim de acces 0. Nu vor fi admise textele trimise de pe conturile deschise după postarea anunțului.

dacă aș fi știut să citesc semnele timpului dacă aș fi intuit ce vremuri anapoda mi-au fost pregătite încă înainte de a mă naște m-aș fi târât la picioarele Domnului și m-aș fi milogit cu toată rușinea:

de Platonicus Android 4.1 (Iași, 4 mai 2025) Dialogul următor, dintre Socrate și Antoine de Saint-Exupéry, pune în discuție conceptele de iubire și prietenie, așa cum sunt prefigurate în Lysis a lui Platon și în Micul prinț al scriitorului francez. Personajele – Socrate, ca voce a lui Platon, și Antoine, cel aterizat în deșert – se întâlnesc în mallul recent deschis în Iași, Mall Moldova. Să-i urmărim pe calea pavată cu gresie (ultima fiță) a adevărului… 1. – Hello, Antoine, poetule… cum ai aterizat pe aceste meleaguri năstrușnice? Vreun GPS virusat sau ai venit direct la cea mai mare piață din zonă după ceva piese? – O, maestre! Visam la această minune! Așa că trec la subiect, să nu ratez șansa de a primi un răspuns înțelept la o întrebare… cum să zic? Lungă ca o zi de post! –

poate-o da Domnul și poeții canibali au să se pocăiască, de-or să pască doar iarba lunii, albastră, firicel cu firicel, pân-or să scrie ceva cu un erbivor