
Poezie.ro
Literatura română, de la Eminescu la poeții de azi
Operele complete ale clasicilor, alături de un atelier viu în care autorii contemporani își publică textele și le citesc pe ale celorlalți. Citește, salvează, scrie.
Nastratin Hogea la Isarlîk
de Ion Barbu(n. 1895)
Țara veghea turcită. Pierea o după-amiază, Schimbată în apa multă a ierbii ce-nviază, Cînd, greu și drept, pe sceptrul de pai mărunt la fir, Gîndacul serii urcă ghiocul de porfir. Cer plin de rodul toamnei îmi flutura – tartane, Tot vioriul umed al prunelor gîltane: …
Citește poezia întreagăScriitori Contemporani - Atelier Literar↓
Viserica

în fiecare noapte ridic din somn o încăpere mereu alta uneori este o sală de bal cu oglinzi înalte în care dansăm atât de încet încât timpul trece pe lângă noi fără să ne recunoască
Clochard
vine iarna iubito hai să ne mutăm într-un tablou de Gaugain mai sunt câteva locuri libere lângă câinele acela roșu știu că sunt oferte pentru stațiunile de schi dar eu vreau căldură pe o insulă polineziană în derivă și o băștinașă să ne cânte la flaut grăbește-te
Mici devieri
Printre numeroasele tipuri de anxietate descrise în cărțile hipermoderne de psihologie — și, crede-mă, sunt atâtea încât dacă le-ai pune cap la cap ai obține o enciclopedie a omului care n-are nimic, dar suferă de toate — există una pe care n-am găsit-o nicăieri. Anume anxietatea individului care iese și el, ca omul, de la muncă și vrea să ajungă acasă altminteri decât pe aceeași cărare bătută de metrou, cu gura de ieșire direct în stația de tramvai, care, la rândul ei, are bunăvoința să oprească la doi pași de scara blocului. Ce faci în situația asta? Zi și mie! Că, la prima vedere, pare o binecuvântare! Într-un oraș în care unii schimbă trei mijloace de transport, traversează două intersecții și mai merg pe jos un kilometru printr-un cartier proiectat, după toate aparențele, de un
Trucuri de nișă: Perforarea culorii

îmi place să cred că văd clar că am o distanță critică și un aer detașat dar cine ești tu de fapt dacă nu tot un desen animat cu pretenții de eseu și o teamă bine ascunsă că și tu ai fost neglijent imprimat? culoarea îți iese din contur
numește răul și te vei elibera
copacul căzut după ploaia de azi-noapte e despre tine singurul felinar care pâlpâie în cartier e despre tine ochii mei care nu se mai satură de întuneric sunt despre tine
Poem pentru zâmbetul tău dintr-o fotografie

Marți cu ploaie, iluzii migrează-n ghivece, departe de norii arțăgoși, tolăniți pe asfaltul rece. Ghemuită spre geam, mușcatele așteaptă dintr-un ciob de pământ să-mi urce privirea, să le aprind într-un singur cuvânt. Zăvoare pe uși închid zbânțuirea prin case, și-am pitit într-o carte rezervația noastră de lucruri mărunte, frumoase, de gesturi mici, pirotite, învârtite pe-un disc cu Vivaldi, sub ochii Sibiului, adormiți și calzi,
Gând lactic
— dacă Dumnezeu avea nevastă, zic, treaba asta cu lumea nu se termina în șase zile. tu nu răspunzi; ești în patru labe pe parchet, cu capul sub marginea patului, pipăind scamele după un cercel de argint. (mereu mă enervează cum te poți decupla total de la metafizică pentru o sârmă de doi milimetri). eu stau rezemat în coate și mă uit la călcâiele tale.
Curente Literare
Explorează epocile poeziei românești









