Pereche
de Ana Blandiana(2004)
1 min lectură
Mediu
Și vom rămîne în eternitate
La fel de tineri cum sîntem acum
Cînd miezul morții-n turnul tîmplei bate
Plecînd pleoape roșii pe gropi adînci cu scrum ?
Vom fi și-n moarte tot ușor de-nfrînt
Și nu vom înțelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvînt
Rotindu-se-n absurdele porunci ?
Tot tineri și frumoși fără-ncetare,
Mereu împleticiți în lungi priviri,
Vom fi jerfiți mereu pe alte-altare
Și neacasă, veșnic nicăiri ?
Apleacă-te pe brațul meu cînd mor.
Lasă-te-nvins de legea lor străveche.
Nouă ni-e dat, în schimbul tuturor,
Norocul de a fi pereche.