Toate pânzele...

„Ce soir j’attends Madeleine” — mi-a trecut prin minte citindu-ți textul. Numai că tu, după atâtea „te-am așteptat”, nu mai lași loc unui „te voi aștepta”. Brel era mai naiv

Poemul acesta pare să vorbească, în rimă şi curgere, despre aşteptare ca despre fitilul dinntr-o lampă cu oglindă, până la epuizarea cuvântului (ştii, lampa aceea cu petrol, de pe vremuri!). Titlul promite mişcare (gen: „Toate pânzele…(sus)”), ca şi cum din imobilitatea textului ceva se va ridica în cititor. Aşteptarea trăieşte (intenţionat, datorită ţie) într-o repetiţie, ce se dezvăluie în nuanţe (mai întâi într-un ton afectiv, pe linia cuvintelor: florărie, cimitir, trandafir, teamă, furie, zâmbete; apoi o văd agăţată pe hartă, geografic: „în gară la Sinaia”, „la Pontul Euxin”, „pe muntele Găina”, „la Sighișoara şi în Retezat”; apoi o văd prinsă de timp, cu piuneze: „o zi, un an-lumină”, „de Paște, de Crăciun”, „din vară-n primăvară”). Pare că aşteptarea asta e stăpână peste tot şi chiar peste tot timpul posibil. Am savurat contrastul „cu toată hărmălaia / în liniște”, coborârea din sentiment în cotidianul comercial „te-am așteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, prețul cu discont.”. Poemul acesta pare un cântec personal, fredonat pe un drum parcurs cu încălţări uşoare (cât să poată duce elementele care îi dau culoare, cum: rima, repetiţia, forma versurilor, doza potrivită de umor). Şi, am aşteptat vântul, care să mişte pânzele acelea (din titlu), dar nu l-am găsit. Am realizat, în schimb, că aşteptarea ta a devenit o parte din viaţa mea (am zâmbit aici, câtă vreme am parcurs textul). Îmi iartă nuanţele personale de percepţie. Frumos poem. La bună citire / veghere.

Încă o recomandare pentru muzică. Ești de neoprit! Foarte bine făcută treabă! Cât despre Brel, eu unul consider că tot ce a făcut în artă a făcut de tânăr. Să mori la 49 e o reușită tristă. „Je vous ai apporté des bonbons parce que les fleurs c'est périssable.” Cunosc pe cineva care i-a dăruit iubitei un poster de 1.60 pe 1, scos de la tipografie, pe hârtie lucioasă, cu Modern Talking. Erau anii 80, de-abia începusem să îl iubesc pe Brel.

P.S.
Te-ai cam lenevit, ai restanțe la Radio :)

De Doru ce să mai zic. Haideți, că săptămâna viitoare am ceva timp!