Scrisoare, fără sens, către sensul giratoriu.
Sunt bine, tată, relativ, sunt mult mai bine decât cel care voi fi, probabil, cert, peste trei munți și două porți... Sunt doar un pic mai speriat, mai dependent, mai curios, mai fascinat, mai
ELEDUARD LupașcuÎmi cumpăr, prioritar, d-aia... de mărgăritar.
Port o șapcă fistichie (soarele mă vrea în iad), dar merg și la liturghie uneori, când simt cum cad. Tac, ascult, mă rog... în fine, cred un pic în ce nu cred, până când să fug îmi vine, să-nțeleg
ELEDUARD Lupașcusau spune-mi
te rog nu-mi spune că te-am uitat pe banca de lângă izvorul numărul șapte picăturile sapă în lemnul vechi ca o absență la margine de seară te rog nu-mi spune cât de romantic plouă timid
ELEDUARD Lupașcudecembrie (din cuvinte "libere" de diacritice)
mi-e sete de tine mai tare ca ieri, iar azi foamea setei succede, arunc sentimente cum vechii boieri doseau, sub caftane, monede. remarc penitente poeme de lux ce-mi cad la picioare angelic, le-adun
ELEDUARD LupașcuDe fapt, nu sună întotdeauna de două ori.
Îți scriu de-aici, dintre iluzii, îți scriu pe-o clipă, un minut, Despre-ndoieli, despre confuzii și despre nodul desfăcut. Îți scriu pe frunze de salată, pe coaja unui ou de struț, Pe ambalaje
ELEDUARD LupașcuDimineața, pe-nserat.
Să fi fost seară ori poate în zori sau la amiază. Nu mai știa cum a fost, habar n-avea, dar ce mai contează? Ținuse bine minte doar albul imaculat al peretelui, cel al halatului, Albastrul
ELEDUARD Lupașcunăluca
aveam pulsul o mie și una de nopți privirile speriate de îndrăzneala de a fi tânăr nu însemna fericire întotdeauna buzunarele erau goale ca sticlele sau femeile plângeau mai mereu în urma mea a
ELEDUARD Lupașcuoricare alta
spre mine îmbujorată a deschis ochii mari mi-a zâmbit ca unui somnoros copil bucălat simțeam fericirea injecție cu lumină făcută de o asistentă cu buze roșii și halat scurt mă întrebam dacă dacă
ELEDUARD Lupașcu