Poezii

Așa cum viața nu e poezie, nici eu nu sunt un zarzăr înflorit de Paște, nici tu o coală albă, de hârtie, fără de care versuri nu s-ar naște. Nu am prin buzunare praf de stele și nici o lună

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Mai stau un moft, o carte, două, un albatros, o cacealma, mai stau un nor să văd cum plouă, mai stau un fum la o cafea. Mai stau o bere și un munte, mai stau o mare și un vin, vreo douăzeci de

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Trec zile, și luni, anotimpuri, și clipe, După ușă-i fotoliul bătrân, obosit, Pe masa de lemn, lângă geam, cinci tulipe Desenate pe-o foaie de el, plictisit. Am vrea să dansăm cu buricele toate, Dar

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Mai stai o lună ori o viață, mai stai un secol sau un an, mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite și-un motan. Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori, mai

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Iubito, nu e banc, deja e toamnă, de ieri te caut numai printre struguri, Dar nu mai știu când doare ce înseamnă: că mă tot duc, că-s viu și nu te bucuri? E toamnă de la tine până-n mine, și

ELEDUARD Lupașcu

0

2

E abur, și-i noapte, și-i lună, Nu dorm, dar visez că sunt viu, Copacul din curte cioplește în mine, să-și facă sicriu.

ELEDUARD Lupașcu

0

4

Cum bate azi, cum suflă, cum mai urlă... Ai scrie o cinzeacă despre el, Dar îți recită clopotul din turlă Și n-ai nici chef, nici bani, nici portofel. În cimitire-i mare sărbătoare, își râd

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Te sun, iubito, dintre frunze, să-ți foșnet galben la timpan, îmi trec prin cord săgeți confuze și-mi cântă vântul la pian. Te sun ca dintr-o închisoare (un telefon pe an, atât), ca dintr-o pură

ELEDUARD Lupașcu

0

0

E treijunu, dragă, octombrie-i apus, Nu plâng, dar nici n-aplaud fantoma ăstui an, Mi-am luat bilet spre mâine (desigur, e doar dus), Dar tot mă-ntorc la tine (la fel de-aerian).

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Iar e treizeci, iubito, și mi-e bine, Octombrie se-ascunde în trecut, Au mai rămas minute, dar puține. Ce dacă? O luăm de la-nceput.

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Nu-i ieri, nici mâine nu e, ci-i azi fără-ndoială, Același douăjnouă ca-n fiecare an, Nu mă mai mir, iubito, de-așa o rânduială, Doar, democratic, urlu cu stil... republican.

ELEDUARD Lupașcu

0

0

E douăjopt, iubito, să mor dacă mai știu ce se întâmplă astăzi, cumva, mai important, iar dacă nu se-ntâmplă, sper că nu e târziu dacă-o lăsăm pe mâine. (Ar fi reconfortant).

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Nu-i vorbă, e fantastic, nu-s vorbe, ci doar fapte, Se-adună-n grup fantome, se pregătesc de bal, Deși nu-i încă vremea (abia e douăjșapte), Iubito, cad precepte în mod fundamental.

ELEDUARD Lupașcu

0

0

E douăjșase, iubi, m-am așezat la rând, Nu mă-ntreba la care, mă vei vedea la știri, Mă-mbrac în frig, în noapte și-n dogmă, vrând-nevrând, Și-s pregătit, temeinic, de-aceleași ocrotiri.

ELEDUARD Lupașcu

0

0

E douăjcinci, iubito, octombrie, e smog, Mă dor, de dor de vară, tricouri, bluze, gânduri, Ți-aș da detalii ample (mă știi că-s pisălog), Dar m-amăgesc că, poate, citești tu printre rânduri.

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Iubito-i douăjpatru, mai stau un pic și fug: mă-ntorc în sarea mării să-nchiriez un val și costumat propice, revin în carnaval. (Ai grijă ca dovleacul sa fie ignifug).

ELEDUARD Lupașcu

0

0

E douăjtrei, iubito, nu ca ieri, Îți las buchetul de minute iarăși, La colțul dintre azi și nicăieri, Să te petreacă anii, buni tovarăși.

ELEDUARD Lupașcu

0

0

E douăjdoi, iubito, fără greș, Lumina se ițește printre ceață, Coboară frunze roșii din cireș Și noaptea rece înspre dimineață.

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Iubito, s-ar putea să-ți doară ori, mai curând, să nu, deloc, Îți scriu privind, printre confuzii, la oamenii ce ies din bloc. Și sunt nimicul care scrie despre nimicul care sunt, îmi trec

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Și vine o vreme când ziua e an, Și anul secundă grăbită, Și birtul din gară e calul troian, Și halba cu bere-i ciobită, Și trenuri mai trec doar atunci când nu ești, Și ești când te-ascunzi

ELEDUARD Lupașcu

0

0

Pe masă mai e o petală, din nuc nouă frunze au nins, bat clopote la catedrală, un gri peste frig s-a întins. E frigul mai gri decât griul, mi-e frigul mai frig de la gri, aud cum scânceşte pustiul,

ELEDUARD Lupașcu

0

0

1. mă contrazici degeaba este exact așa cum spun când tac mă doare până amețesc mă trezesc direct în coșmar realitatea mă taie bucăți și mă îngroapă la tulpina unui vis din lemn de portocal

ELEDUARD Lupașcu

0

2

Plouă iar, plouă metodic, plouă lung și plouă des, Ploaia asta n-are noimă, plouă doar de palmares. Plouă noaptea, plouă ziua, plouă mâine, ieri, și azi, Plouă și la țărm de mare, și la munte,

ELEDUARD Lupașcu

0

0

mi-e dor la fel de tare ca atunci zilele erau subțiri cât degetul inelar nopțile adânci ca distanțele dintre lumile noastre acum în praf mi-a lăsat rugămințile topită speranța înăbușite

ELEDUARD Lupașcu

0

0