Și Bach a scris un mic preludiu
n-am nevoie de tine ştiu perfect drumul cel mai scurt dintre două puncte este întotdeauna drept dar şi de data asta aleg calea cea mai lungă nu mă grăbesc din mai multe motive (ale tale) în primul
ELEDUARD LupașcuPaternitate
dragă domnule nu sunteți nu prea sunteți aș zice deloc nu sunteți bine nu știu ce ați făcut în ultimul timp poate îmi spuneți sau poate nu dar v-au crescut incredibil de mult v-au crescut
ELEDUARD LupașcuSă fi văzut...
alergau zilele pe dealurile de la marginea orașului, precum mistreții hăituiți de vânători, se umpleau copacii de ciori și ochii ciutei de spaimă, linia orizontului îmi tremura sub pleoape și
ELEDUARD LupașcuCe să mai zici?
Se-așază roșu peste verde, mânjeste galbenul un gri, îmbracă munții salopete și câmpu-ncepe-a înnegri. Mă cer albastru încă-o vară, mă soare și mă val sărat, dar toamna, peste dealuri, zboară spre
ELEDUARD Lupașcun-a zis nimeni
n-am învăţat la facultate mama mi-a arătat cum să ţin furculiţa tata m-a trecut strada numai pe verde bunica-mi citea din cartea aceea groasă îmi era foarte teamă de ea avea desenată o
ELEDUARD LupașcuN-ai vrea să ai
un fluture pe mână, o floare prinsă-n păr, o dragoste nebună, curaj într-adevăr? la ochi un strop de rouă, la gât mătase mov, la sân o palmă nouă, lavandă în alcov? tendinţe libertine, parfum de
ELEDUARD LupașcuȘi
Și trec pe zebră frunze moarte, și trece vara în baston, Și-s cozi prelungi la pașapoarte pentru solstițiul cu palton, Și trece vântul ca obuzul, și trec miresme de camfor, Trece, pe galben,
ELEDUARD Lupașcupământ
când o fi și-o fi să fie, voi fi norul călător, voi fi plaja aurie sau valul asurzitor, clătita din farfurie, anotimpul următor, coala albă de hârtie, benzina din rezervor, minutul de reverie,
ELEDUARD LupașcuA venit
A venit, a venit umbra, Acoperă-mi toamna cu ceva, Cu ultima toamnă rece sau mai bine cu toamna ta. Bluza de pijama are, sper, urme de ruj Și ce plouă, plouă tare peste Cluj. Ce fericite sunt
ELEDUARD Lupașcusenzație
ceață înconjurând stânca stearpă poezia plutește în jurul meu aproape tangibilă aproape albă aproape învelind aproape caldă aproape gri aproape vuind aproape albastră aproape rece aproape
ELEDUARD LupașcuPierde-vară
Sunt suflet, e vară și-s gropi în oraș, copiii mă strigă "băi, nene!", Cu rânjet m-așteaptă celebrul luntraș, și-i curge răbdarea prin vene. El știe că știu că el știe că știu nisipul - mi-e piele
ELEDUARD LupașcuScurtă
A plecat Natașa. A luat cățelul, draperia verde, haine și pantofi, a palmat coniacul, toată-argintăria, banii, lampadarul, zeama din compot, laptopul, chitara, timbrele, piperul, cada,
ELEDUARD LupașcuUite, uite-așa!
Îmi vine tot ce n-a venit când trebuia să fi trăit, îmi vine-așa, nitam-nisam, cum cade frunza de pe ram, să mă fumez fără nesaț și să m-alint ca cioara-n laț. Îmi vine-așa, ca o perdea din tul,
ELEDUARD LupașcuPoeți
Sentimentali, lunatici, previzibili, Rebotezând misterul din cuvânt, Tot încercați, cu degete, oceane, Fraternizând, ridicol, în pământ. Vă-nghesuiți la coadă: se dau lauri, Reinventați la roată
ELEDUARD Lupașcuimposibila răbdare
era devreme când tristețea a învelit pe cei care nu au fugit la timp cei aproape optimismul e o mâță blândă când eram mic cel care descărca navetele pline cu pâini calde mirosea a dureri de
ELEDUARD Lupașcuunde
când berea avea gust și noaptea mister iar în patul îngust n-aveam nevoie de cer, când flori de musețel, cozi de cireșe și flori de tei mi se-ncurcau mereu în plete și nu înotau, ca astăzi, în
ELEDUARD LupașcuMai bine-un cântec vesel să cântăm!
Nu plânge, mamă, n-ai de ce să plângi, Nu s-a-ntâmplat nimic în seara asta, Doar am aflat că am două mâini stângi, Și-un corb debusolat mi-a spart fereastra. Nu plânge, frate, nu te bosumfla, Nu-i
ELEDUARD Lupașcualarma de dimineață
de când ți-ai construit un univers paralel, iar universul ăsta e celălalt, de când nimicul din preajma ta se disipează, de când e înlocuit de o bucurie fără margini doar atunci când îți creează
ELEDUARD LupașcuEminescu și Nichita
Eminescu și Nichita mi-au furat, pe rând, iubita, Chiar de-acolo, dintre genii odihnind în pioșenii, Au ademenit-o, lesne, cu slove de prin pricesne, Cu momeli - versuri cu rime, cu patos și
ELEDUARD Lupașcunici fata ei nu mai crede în Moșu
fetița care va împlini trei ani m-a rugat într-o noapte una dintre acelea în care strivesc amintiri cu cei patru albi buni prieteni să mă gândesc serios la rochițele pe care mami i le va cumpăra în
ELEDUARD LupașcuTrăiește!
Ar fi fost benefic să construieşti din noi (cei care vrem să zidim în tine) omul acela puternic atent tandru prezent dur sentimental feroce blând serios amuzant matur copil de care ai atâta
ELEDUARD LupașcuA fi sau a avea (papagal).
La patru aem, vă jur, nu mă tem de ecosistem și nici de blestem. Am colivie (ce ironie, ce tragedie, ce mârșăvie!). Când evoluez, în draci, la trapez, nu vreau să bravez, dar nici să frapez. E doar
ELEDUARD LupașcuȚie însumi
Îți scriu acum să-ți mulțumesc, copile, Că ai știut să te păstrezi copil Și fără teamă de remarci futile, Ai reușit să nu mă lași senil. Fitoroind pe-alei cu țiparice Milenuiesc
ELEDUARD LupașcuHaida-hai, pe cai, în rai!
Hai să bem un țap cu bere Și-o cinzeacă dă coneac, Să visăm lepidoptere, Să găsim, la lume, leac. Hai să bem un șnaps, o vodcă, Un pocal cu vin pelin, Să zburăm vâslind la lotcă, Pescuind din
ELEDUARD Lupașcuverificări
şi doar ţi-am spus mereu să nu pleci niciodată de acasă fără să verifici cu maximă atenţie apa lumina gazul ferestrele dar mai ales dacă s-a terminat pasta de dinţi apa
ELEDUARD LupașcuDespre diete
Nu plâng decât la filme siropoase, mi-e sport uimirea și uitarea ceas, îmi cresc pe suflet riduri nemiloase, dar le îmbrac în timpul ce-a rămas. Mă înconjoară viața precum Fiscul, m-aș eschiva
ELEDUARD Lupașcufără sfârșit te iubește și pe tine cineva
a ieșit vremea la drumul mare strânge birul cu delicatețe timp poeții mulg cu râvnă cuvântul tristețea se revarsă sparge în treacăt pieptul jagardelei trotuarul miroase a esență e mare dramă în
ELEDUARD LupașcuLa timpul continuu
Ce soare și cum ninge și cât de alb mi-e părul și valul ce m-atinge mi-ascunde adevărul și ce sublim îmi toarce o ploaie la ureche și cât de tare-mi latră trecutul nepereche și iarba mă invită la
ELEDUARD Lupașculipsuri
nu e timp, nu mai e spațiu, nu e ploaie, nu e vânt, nu e liniște ori vrajbă, nu e soare, nu e cântec, nici lumină, nici cuvinte, nu e munte, nu e zbor, nu e om să-l poți vedea, nu e mare, drum,
ELEDUARD LupașcuCând scriu
nu consum săpun gaz apă caldă detergent uit de gigi becali mă bronzez pe o plajă pustie sau cânt în duet cu barbra streisand sunt albina bolnavă de miere copac netuns de un deceniu boaba de porumb
ELEDUARD LupașcuZbor
Iubito, zboară spuma berii ca puful alb de păpădii, în nori se-mbracă sânii verii și timpu-ncepe-a podidi. Și zboară părul de pe mâță, și cade frunza de pe ram, și fuge borșul din tărâță, și
ELEDUARD Lupașcude el
mi-e iarăși dor de geamul spart cu piatra de puiul de zarzăr așteptând zorii la fereastră normal și de kuki lecțiile ei îmi parfumează încă cerul gurii mi-e dor de florentin nimeni după el nu
ELEDUARD LupașcuDu-te-vino!
Mai lasă-mă un pic să-mi fie noapte, să mai repet cum e să-mi fie dor, să mă trezească-n locul tău, la șapte, Sonata lunii-n do diez minor. Mai lasă-mă să merg la o răscruce, să stau cu vântul,
ELEDUARD Lupașcu... leliță Ioană!
Aș mai bea un apus, aș mai râde-o pădure, m-aș ascunde-ntr-un val, aș fuma un pian, alungat din trecut, un prezent să-mi îndure viitorul legat cu un nod gordian. Aș mânca zori de zi pe-o felie de
ELEDUARD Lupașcudor
mă dor toate natalia mă doare narghileaua bradul pe care-l voi dezbrăca mâine mă dor cele trei degete de coniac rămase în sticlă treptele murdare de pe scara blocului și ziarele care nu mai apar mă
ELEDUARD LupașcuScrisoare, fără sens, către sensul giratoriu.
Sunt bine, tată, relativ, sunt mult mai bine decât cel care voi fi, probabil, cert, peste trei munți și două porți... Sunt doar un pic mai speriat, mai dependent, mai curios, mai fascinat, mai
ELEDUARD LupașcuÎmi cumpăr, prioritar, d-aia... de mărgăritar.
Port o șapcă fistichie (soarele mă vrea în iad), dar merg și la liturghie uneori, când simt cum cad. Tac, ascult, mă rog... în fine, cred un pic în ce nu cred, până când să fug îmi vine, să-nțeleg
ELEDUARD Lupașcusau spune-mi
te rog nu-mi spune că te-am uitat pe banca de lângă izvorul numărul șapte picăturile sapă în lemnul vechi ca o absență la margine de seară te rog nu-mi spune cât de romantic plouă timid
ELEDUARD Lupașcudecembrie (din cuvinte "libere" de diacritice)
mi-e sete de tine mai tare ca ieri, iar azi foamea setei succede, arunc sentimente cum vechii boieri doseau, sub caftane, monede. remarc penitente poeme de lux ce-mi cad la picioare angelic, le-adun
ELEDUARD LupașcuDe fapt, nu sună întotdeauna de două ori.
Îți scriu de-aici, dintre iluzii, îți scriu pe-o clipă, un minut, Despre-ndoieli, despre confuzii și despre nodul desfăcut. Îți scriu pe frunze de salată, pe coaja unui ou de struț, Pe ambalaje
ELEDUARD LupașcuDimineața, pe-nserat.
Să fi fost seară ori poate în zori sau la amiază. Nu mai știa cum a fost, habar n-avea, dar ce mai contează? Ținuse bine minte doar albul imaculat al peretelui, cel al halatului, Albastrul
ELEDUARD Lupașcunăluca
aveam pulsul o mie și una de nopți privirile speriate de îndrăzneala de a fi tânăr nu însemna fericire întotdeauna buzunarele erau goale ca sticlele sau femeile plângeau mai mereu în urma mea a
ELEDUARD Lupașcuoricare alta
spre mine îmbujorată a deschis ochii mari mi-a zâmbit ca unui somnoros copil bucălat simțeam fericirea injecție cu lumină făcută de o asistentă cu buze roșii și halat scurt mă întrebam dacă dacă
ELEDUARD Lupașcu