EDUARD Lupașcu

n-am nevoie de tine ştiu perfect drumul cel mai scurt dintre două puncte este întotdeauna drept dar şi de data asta aleg calea cea mai lungă nu mă grăbesc din mai multe motive (ale tale) în primul

dragă domnule nu sunteți nu prea sunteți aș zice deloc nu sunteți bine nu știu ce ați făcut în ultimul timp poate îmi spuneți sau poate nu dar v-au crescut incredibil de mult v-au crescut

alergau zilele pe dealurile de la marginea orașului, precum mistreții hăituiți de vânători, se umpleau copacii de ciori și ochii ciutei de spaimă, linia orizontului îmi tremura sub pleoape și

Se-așază roșu peste verde, mânjeste galbenul un gri, îmbracă munții salopete și câmpu-ncepe-a înnegri. Mă cer albastru încă-o vară, mă soare și mă val sărat, dar toamna, peste dealuri, zboară spre

Şofam. Eu, care… n-am nici permis de pescuit. După primii trei sute de kilometri am realizat că fugeam. Din nefericire. Am tras pe dreapta. Am coborât din pat şi mi-am aprins o ţigară. Fără

un fluture pe mână, o floare prinsă-n păr, o dragoste nebună, curaj într-adevăr? la ochi un strop de rouă, la gât mătase mov, la sân o palmă nouă, lavandă în alcov? tendinţe libertine, parfum de

Și trec pe zebră frunze moarte, și trece vara în baston, Și-s cozi prelungi la pașapoarte pentru solstițiul cu palton, Și trece vântul ca obuzul, și trec miresme de camfor, Trece, pe galben,

A venit, a venit umbra, Acoperă-mi toamna cu ceva, Cu ultima toamnă rece sau mai bine cu toamna ta. Bluza de pijama are, sper, urme de ruj Și ce plouă, plouă tare peste Cluj. Ce fericite sunt

ceață înconjurând stânca stearpă poezia plutește în jurul meu aproape tangibilă aproape albă aproape învelind aproape caldă aproape gri aproape vuind aproape albastră aproape rece aproape

Sunt suflet, e vară și-s gropi în oraș, copiii mă strigă "băi, nene!", Cu rânjet m-așteaptă celebrul luntraș, și-i curge răbdarea prin vene. El știe că știu că el știe că știu nisipul - mi-e piele

Fac stânga-mprejur și o iau, la pas, către farmacie. E foarte aproape. Lângă agenția de pariuri. Care e lipită de altă farmacie. Care e vecină cu altă agenție de pariuri. Vizavi, o bancă, o stație de

Somnul rațiunii zămislește monștri, nu? Iar eu dorm, de regulă, în fiecare noapte. Ba uneori și ziua. Când dorm rațiunea e vigilentă sau doarme pe ea și ea? Rațiunea, ce noțiune! Cam cere grabnic

A plecat Natașa. A luat cățelul, draperia verde, haine și pantofi, a palmat coniacul, toată-argintăria, banii, lampadarul, zeama din compot, laptopul, chitara, timbrele, piperul, cada,

Capitolul al doilea. Unde... - Stai pe loc, mă! Așa scurte capitole? Păi, ce fel de text îs eu, dacă mă las așa, necrescut bine, nedus la școală, fără o educație completă, nedospit cât trebuie,

Capitolul întâi. Din care aflăm câte ceva despre gutui. A venit toamna. O toamnă plânsă, palidă, îmbufnată, murdară, lipicioasă. Din baie se aude cum picură (apa, desigur) în chiuvetă, ca o

Introducere. Din care aflăm mai nimic. Să nu scrii niciodată, mi-a zis cineva, nu mai țin bine minte cine anume, la începutul oricărei tentative de text care se dorește a fi o încercare literară,

Îmi vine tot ce n-a venit când trebuia să fi trăit, îmi vine-așa, nitam-nisam, cum cade frunza de pe ram, să mă fumez fără nesaț și să m-alint ca cioara-n laț. Îmi vine-așa, ca o perdea din tul,

Sentimentali, lunatici, previzibili, Rebotezând misterul din cuvânt, Tot încercați, cu degete, oceane, Fraternizând, ridicol, în pământ. Vă-nghesuiți la coadă: se dau lauri, Reinventați la roată

era devreme când tristețea a învelit pe cei care nu au fugit la timp cei aproape optimismul e o mâță blândă când eram mic cel care descărca navetele pline cu pâini calde mirosea a dureri de

Pur și simplu am condus-o pe ultimul drum. Drumul dintre Neptun și Olimp. Am lăsat-o acolo, la fața locului. Loc cu verdeață. La terasa Oceanic, terasă cu oarecare ștaif, carele se gudură la

când berea avea gust și noaptea mister iar în patul îngust n-aveam nevoie de cer, când flori de musețel, cozi de cireșe și flori de tei mi se-ncurcau mereu în plete și nu înotau, ca astăzi, în

Nu plânge, mamă, n-ai de ce să plângi, Nu s-a-ntâmplat nimic în seara asta, Doar am aflat că am două mâini stângi, Și-un corb debusolat mi-a spart fereastra. Nu plânge, frate, nu te bosumfla, Nu-i