EDUARD Lupașcu

Se întâmplă din nou și nu știu ce să spun - curge vara încet de pe munte, Mă culeg amintiri și mă lasă pe drum, Flori și gânduri devin amănunte. Stau să cadă, din norii nervoși, corbi flămânzi,

când se trezește secundele abia ce apucă să-mi coasă cu catgut uimirea de a fi prezent lângă fericire se apleacă timid sărută neîncrederea în mine zace puștiul de ieri pustiul de mâine

o umbră vinde mărar la colțul blocului ceva mai la stânga încă una mături flori farfurii (din plastic) la dreapta alte două rechizite cărți de colorat nu te supăra frate în gheretă o umbră

Mai țin minte cum soarele coboară, toamna, dincolo de dealuri, cum cad nucile pe acoperișuri și cum râdeam ca proștii când te împiedicai în pădure. Mai știu ce puneam în tigaia aia unde

Altădată, azi "începea școala". Nu pot zice că școala mi-a fost foarte dragă. Ba chiar uram că vacanța cea lungă își cam băga picioarele în bălțile încă timide de pe strada deja galbenă de frunze.

Ei, na! Și ce? E doar o altă secundă, frumoasă, din viața mea. Trecătoare și ea. Ca și mine (o altă grăbită, nebună, urâtă, secundă) și ea, într-o fugă constantă, rotundă, spre o liniște grea

Când pică frunzele târzii, mai vrei să-nveți că vrei să vii? Doar știi, nu știi, ba știi … Nu știi că mă îmbăt cu erezii, îmi pleacă boii pe pustii și-mi cresc aripi la gelozii? Nu m-aburi ca pe

acum sunt bine așa cum mi-am dorit toate sunt pline părul de frunze pantofii de nisip buzunarele de crabi gura de alge ochii de soare tu zi-le să nu mai caute în larg am ajuns liniștit acasă

Cum să-ți mai spun, în câte zeci de feluri, în care limbă poți să înțelegi? De când te-am cunoscut tu mă cutremuri, cu frumusețea știi cum să mă legi. Mă zbat, de când mă știu, să-ți stau în

n-am nevoie de tine ştiu perfect drumul cel mai scurt dintre două puncte este întotdeauna drept dar şi de data asta aleg calea cea mai lungă nu mă grăbesc din mai multe motive (ale tale) în primul

dragă domnule nu sunteți nu prea sunteți aș zice deloc nu sunteți bine nu știu ce ați făcut în ultimul timp poate îmi spuneți sau poate nu dar v-au crescut incredibil de mult v-au crescut

alergau zilele pe dealurile de la marginea orașului, precum mistreții hăituiți de vânători, se umpleau copacii de ciori și ochii ciutei de spaimă, linia orizontului îmi tremura sub pleoape și

Se-așază roșu peste verde, mânjeste galbenul un gri, îmbracă munții salopete și câmpu-ncepe-a înnegri. Mă cer albastru încă-o vară, mă soare și mă val sărat, dar toamna, peste dealuri, zboară spre

Şofam. Eu, care… n-am nici permis de pescuit. După primii trei sute de kilometri am realizat că fugeam. Din nefericire. Am tras pe dreapta. Am coborât din pat şi mi-am aprins o ţigară. Fără

un fluture pe mână, o floare prinsă-n păr, o dragoste nebună, curaj într-adevăr? la ochi un strop de rouă, la gât mătase mov, la sân o palmă nouă, lavandă în alcov? tendinţe libertine, parfum de

Și trec pe zebră frunze moarte, și trece vara în baston, Și-s cozi prelungi la pașapoarte pentru solstițiul cu palton, Și trece vântul ca obuzul, și trec miresme de camfor, Trece, pe galben,

A venit, a venit umbra, Acoperă-mi toamna cu ceva, Cu ultima toamnă rece sau mai bine cu toamna ta. Bluza de pijama are, sper, urme de ruj Și ce plouă, plouă tare peste Cluj. Ce fericite sunt

ceață înconjurând stânca stearpă poezia plutește în jurul meu aproape tangibilă aproape albă aproape învelind aproape caldă aproape gri aproape vuind aproape albastră aproape rece aproape

Sunt suflet, e vară și-s gropi în oraș, copiii mă strigă "băi, nene!", Cu rânjet m-așteaptă celebrul luntraș, și-i curge răbdarea prin vene. El știe că știu că el știe că știu nisipul - mi-e piele

Fac stânga-mprejur și o iau, la pas, către farmacie. E foarte aproape. Lângă agenția de pariuri. Care e lipită de altă farmacie. Care e vecină cu altă agenție de pariuri. Vizavi, o bancă, o stație de

Somnul rațiunii zămislește monștri, nu? Iar eu dorm, de regulă, în fiecare noapte. Ba uneori și ziua. Când dorm rațiunea e vigilentă sau doarme pe ea și ea? Rațiunea, ce noțiune! Cam cere grabnic

A plecat Natașa. A luat cățelul, draperia verde, haine și pantofi, a palmat coniacul, toată-argintăria, banii, lampadarul, zeama din compot, laptopul, chitara, timbrele, piperul, cada,