Poezie
Asta nu e poezie
1 min lectură·
Mediu
Asta nu e poezie, dar nici factură, în dosar cu șină, nu e, nu e deloc, e doar o firimitură zburând, ca o pană din perna lăsată la aer, pe fereastra balconului, la mine la bloc.
Asta nu e poveste romantică, dar nici citat din manualul de mecanică cuantică, e doar o alună, fără sare, stingheră, rămasă de-aseară, lângă dezbrăcata sticlă de bere, pe colț de etajeră.
Asta nu e piesă de teatru, dar nici partidă de poker în patru, e numai, pe farfurie, o felie, subțire, de măr, mințind, cu nonșalanță, paharul cu votcă aflat la o prea mică distanță.
Asta, nici măcar, o serenadă nu e, dar nici un, violent, discurs de ieșire din UE, e doar o simplă virgulă nevinovată, obișnuită, vremelnic, dar neîndoielnic, să despartă.
Asta, în fine, nu e nicio mare scofală, dar nicidecum vreo demonstrație de anticipație a unei posibile absențe de la școală, e, cum să explic fără să mă dezic, o timidă, nereușită, încercare, de a răpi câte două minute, de la fiecare, din viețile voastre extraordinare.
04126
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- EDUARD Lupașcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 5
- Actualizat
Cum sa citezi
EDUARD Lupașcu. “Asta nu e poezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-lupascu/poezie/14205537/asta-nu-e-poezieComentarii (4)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
BGBGBogdan Geana✓Uite că ai ieşit, timid, din bula ta. Şi e biiiiine. E drept că faci triplul salt mortal cu coardă, dar pentru tot există un început. Stii la ce mă refer la "Asta nu e", un fel de "ceci n'est pas" ca un leitmotiv. Lucru bine făcut!
1
FAPoemul acesta pare o formă de cochetărie, desfăşurată pe cinci linii, ce ştie întoarce cu faţa la noi un titlu înşelător, poate că tocmai pentru a-i putea vedea straturile fondului de ten. Textul acesta pare că nu vrea să-şi dea importanţă, că nu vrea să se arate în “rochia de mireasă a poeziei“ dar cu cât insistenţa e mai mare cu atât mai mult se observă rezultatul psihologiei inverse. Textul mizează, cumva, pe varianta alegerii bobului de neghină (gen “asta nu e_dar nici_e doar”), demers înşelător pentru că dincolo de cuvinte elemente aparent nesemnificative (cum firimitura, aluna, felia de măr, virgula) măsoară în fel propriu poemul acesta şi plasează în lumina bună ceea ce rămâne pe masă după ce importanţa momentului s-a pierdut în aer. Pare un joc bine mascat al elementelor din vecinătatea celor plasate în prima linie, ce vorbeşte despre câte o despărţire care leagă, de fapt (ceea ce se află lângă ceea ce este prezentat pare mai important!), totul fiind prezentat cu o anume delicateţe şi jucăuşenie (gen, “o felie, subțire, de măr, mințind, cu nonșalanță, paharul cu votcă“). Parcă totul e destinat, aici, să fie despărţit de câte o virgulă, chiar şi timpul autorului de timpul meu (mai rămânea să-mi spună ceva de genul “poţi să nu citeşti mai departe“, din loc în loc). E clar că autorul a fost un “hoţ iscusit“ pentru că a reuşit să îmi fure minute din timpul meu, încercând să minimalizeze asta (“o timidă, nereușită, încercare, de a răpi câte două minute, de la fiecare“). Agreez abundenţa de virgule din textul acesta. Pare că în cele două minute furate de la cititor chiar şi aluna aceea a ta, rămasă de aseară, poate însemna “ceva“. Mi-a plăcut mult poemul acesta, pe care l-am parcurs cu zâmbet, gustând microironia lui. Mă iartă de nuanţele personale de percepţie. La bună citire!
0