eram copil
mi-aduc aminte – existau mistere care refuzau să stea liniștite,
erau agățate în cuvinte care nu prea stăteau cuminți,
le apuca neliniștea, aveau colțuri, margini,
îți făceau limba să
O scară rulantă este, în termenii strict necesari pentru a evita orice neînțelegere inutilă,
un plan înclinat pus în mișcare continuă,
un compromis rezonabil între gravitație și comoditate,
o
există o perioadă despre care nu știu exact ce dată poartă,
în care un bărbat își lua copiii de mână dimineața
și mergea cu ei într-un parc unde leagănele aveau lanțuri adevărate, buturugi
nu regret. nu mă jelesc. nu strig…
versul lui Esenin plutea între noi ca un obiect mic,
translucid,
o insectă prinsă într-un chihlimbar
pe care tu îl scoteai la iveală așa, ca din
mi-e tot mai greu și observ asta
în timp ce devine și mai greu,
pentru că starea asta are prostul obicei de a se verifica singură,
revine asupra ei, se apasă, se confirmă,
cam ca o cană de ceai
– să ne iubim! (mi-ai zis)
de ziua națională!
la Motru,
într-o mică pensiune –
e aer bun; au țuică,
preparate
de cerb.
am rezervat! ce zici?
eu… – foarte bine
(și-am înghițit a nod) – e
mamă,
azi dimineață a intrat Dumnezeu în sufragerie
cu șosetele ude; ne-a murdărit covorul cu modele turcești,
(și-a cerut scuze, că El nu prea știe să meargă pe vârfuri;
zice că de două mii de
— Domnule, un utilaj – zice nea Toma – e ca un organism viu. Ca un om, cum ar veni.
Stătea în mijlocul nostru, drept, în salopeta lui albastră din care ieșea gulerul alb al cămășii, fixându-ne pe
Nostalgia, draga mea bucată de crevete,
servit în propria-i coajă,
comandat din teribilism și consumat, aparent, din mândrie prostească.
Nu că n-ai fi tu bun,
dar am eu mici rezerve când îți
Noroc, Mitică! La mulţi ani!
Monşer, parol!
Nu savurez aceste false-apucături
de protocol.
Spui „la mulţi ani” şi „să trăieşti”, adică
unuia care – cum să zic – ridică
vagi semne că ar fi pe
îmi plac atlasele,
în special cele botanice;
nu că mă dau rotund,
dar clasificările,
cuvintele latinești —
pentru cei nefamiliarizați, partea scrisă cu italic —
își găsesc adesea, în mintea mea
în sufragerie aveam un telefon
de producție internă,
model robust,
avea un disc mare, galben,
și un lacăt minuscul, foarte sigur pe el,
pus acolo parcă să ne testeze imaginația,
dar care sugera
îmi plac alunele
pentru zgomotul lor mic, sec,
precum portiera trântită înainte de ultimul argument.
nu explică nimic,
dar închid discuția,
ca anumite răspunsuri:
scurte, reci, fără drept de
La 9 și trei minute
președintele a deschis ședința.
Primul punct:
toamna.
„Se constată că refuză să vină.
Nu și-a trimis delegații,
nu a răspuns la invitații,
nu colaborează.”
Un deputat
Pentru că tăceam doar zâmbind idiot, fata cu părul roşu m-a întrebat
cu seriozitate profesională – care e pompa la care am alimentat?
Am respirat şi i-am răspuns: „Pompa şase.” “Doriţi bon?” „Nu” –
vorbeam cu alex despre migraţia berzelor –
tema nu contează,
contează doar că, atunci când ne întâlnim,
orice banalitate se umflă ca drojdia
până ajunge să capete aer doct
de simpozion.
în
Afară-i ger, cer desfrunzit,
– Nu fi tâmpit!
– Mă rog; va fi. Acum anticipam
(convențional e modul meu de-a fi
sentimental
pe ger, iubito,
lasă-mă un pic
să îți explic)
Nu trebuie decât să
Mi se pare masiv și plin de potență
(stilistic vorbind, chiar impetuos);
te provoc prin urmare să nu-mi sufli-n ceafă
când m-apuc să disec doct
(și la târnăcop)
pasajele grele și
dacă ar fi să compun un cântecel, ar suna cam aşa:
m-ai contrazis politicos
şi-am suspinat
(nu sunt din fire ofticos
sau rafinat).
nici trupul nu mi-e de silfidă
delicat
încât să mă cutremur
« ai observat, draga mea
(așa îți spun de fiecare dată după ce ne certăm)
că de fiecare dată când cer un coniac
domnișoara se întreabă dacă « oare !» să îţi aducă
şi ţie unul?
am senzaţia că
ceva-mi spune că o maşină AI
ar fi cât se poate de potrivită
pentru viaţa de cuplu.
nu s-ar foi în pat
(de exemplu)
n-ar da din picior când adorm,
nu m-ar întreba (după ce adorm)
„ai adormit
vinul e ok,
dar nu destul cât să uităm
că suntem exact ce-am râs că o să fim.
chelnerița are sub treizeci
(plus verighetă)
și ne zice „domnilor”.
râdem
nu pentru că e amuzant,
ci pentru că
alerg, alerg
eu nu pot să merg
decât să alerg.
tu spui – ai venit?
eu confirm: – am venit.
– stai colea! și eu stau.
dar ochii îmi fug,
mâinile-mi tremură,
gândul îmi zboară,
pulsul îmi
Dacă mă iei repede, n-aș putea să-ți dau exact ziua în care ea a devenit șoferul oficial. Cel mai probabil într-o dimineață, în care i-oi fi spus ca să evit cearta „da condu tu! dacă tot eşti aşa de
DM