Poezie
alunele nu prea pot fi partajate
2 min lectură·
Mediu
îmi plac alunele
pentru zgomotul lor mic, sec,
precum portiera trântită înainte de ultimul argument.
nu explică nimic,
dar închid discuția,
ca anumite răspunsuri:
scurte, reci, fără drept de apel.
gustul lor uscat
(când sarea e pusă cum trebuie)
mă duce cu gândul înapoi
la mesele lungi de duminică,
unde friptura mamei soacre se încăpățâna să iasă scorțoasă,
iar unchiul Ghiță ne informa, stând în două picioare,
că viața de familie e foarte asemănătoare
cu o oală de sarmale – nu contează
ce ai pus înăuntru,
important e să fie bine împachetat și, mai cu seamă,
să ai mereu un ardei aprig
la îndemână.
eu mestecam pe furiș alune,
până se hotăra cine unde să șadă,
și mă ștergeam discret de ulei
pe fața de masă.
mirosul lor, de prăjit,
se agață (și asta e enervant) de degete ore întregi,
asemănător acelui „ți-am zis eu”
care supraviețuiește oricărui pact
post-negociere.
alunele sunt imposibil de împărțit.
întinzi punga și în mâna celuilalt
se răstoarnă mai mult de trei sferturi
(boabe curate, constați asta în timp ce scotocești printre coji,
cu ochii după un coș de gunoi în care să arunci ambalajul).
am cunoscut, totuși,
doi tineri care – din motive pe care între timp le-am uitat –
găseau timp și o deosebită plăcere
în a-și oferi unul altuia până la ultima boabă,
folosindu-se pentru acest procedeu
exclusiv de țuguierea dibace a buzelor.
(un spectacol tandru, desigur,
pe care ezit să ți-l readuc în memorie,
în timp ce-ți cer să te dai puțin la o parte de la chiuvetă,
ca să arunc cojile,
despre care vei spune, previzibil și foarte acuzator,
că ți le-am înșirat ca un nesimțit
peste tot.)
02378
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Doru Mihail
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 278
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Doru Mihail. “alunele nu prea pot fi partajate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-mihail/poezie/14194487/alunele-nu-prea-pot-fi-partajateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKDistincție acordată
Am găsit aici un text savuros în care banalul devine pretext pentru o radiografie a relațiilor. Mi-a plăcut cum alunele trec de la zgomotul sec și răspunsul fără drept de apel la mesele lungi de familie, cu fripturi ratate și aforisme improvizate. Finalul, cu spectacolul tandru și chiuveta, reușește să închidă cu aceeași ironie caldă cu care a început. O poezie care se citește cu zâmbet și cu un nod mic de recunoaștere.
0
cuvintele curg molcom,
creând imagini curate,
mi-a plăcut...