Osana! Milostiv Fii-ne celor cu pohta în gât

să-i spunem, într-un moment de pioşenie
aşa să fie!

mi-aduc aminte cum cineva îmi spunea să stau dracu, cu comentariile mele,
eu răspunzându-i să stea cu Dumnezeu, o conversaţie fără pretenţie de ceva poetic

de aceea zic că e bine să ne bucurăm de stările de bine, cât sunt ele...

spor!

comic ar fi dacă, de fapt, EL se deşfăşoară prin noi, iar prostia nu e nicio prostie. Comic şi tragic în acelaşi timp, ca o abatere de la Marea Plictiseală. Presimt că vom râde unul de acelaşi, dorindu-ne să uităm totul şi să continuăm marele experiment pe varianta nouă a Agoniei...

Stările de rău, aceste stări ale nefericirii de a nu şti cine suntem de fapt.

textul aici de faţă nu s-a vrut, în niciun caz, vreo cerșeală de comentarii – chit că, recitind, pare că zice fix asta :))) nu știu cum să-ţî explic, așa că tac. dar oricum – dacă pe undeva te-oi fi jignit, să știi că-mi pare rău. îmi trag şi două palme, așa, de control.
în rest – intervenția ta:
nici n-am cerut-o, nici n-o resping.
nici nu mă ajută, nici nu mă încurcă.
nici nu mă supără, nici nu mă bucură.
e acolo, ca o frunză căzută într-un pahar cu apă
peace & voie bună!

cel mai mult apreciez la textul tău elocința și cursivitatea. Nu ai cum să nu te bucuri când citești ceva pe care, dacă îmi îngăduiești,, cel mai bine îmi vine să îl încadrez la crossover, dar nu o struțo-cămilă, ci mai degrabă ceva pe care nu ți-l dorești să capete cealaltă formă. Nu vrei să rămână nici sporovăială, nici introducere în epistemologia pietății și a ecumenismului. Și mai e ceva. Răzbate din textul tău un curent nostradamic. Iată mai jos dovada prin care tu anticipezi efectiv toate etapele care succed ieșirii la lumină a textului tău:
„să-mi spuneți,
în comentarii literare
și de tot pline de spirit:
cum e mai bine să gătesc scrumbiile pentru duminică?
– pe jar?
– sau trase-n ulei, cu mujdei pe deasupra?”
Felicitări!

ca o completare la comentariul meu, indecizia gătirii scrumbiilor e ceva cunoscut în lumea bucătarilor şefi. Dacă te-ai rezuma doar la saramură, ar fi una şi bună. Dar nu o să insist, fiecare cu gusturile lui.

Şi deși uneori câte un context ne-a mai pus față-n față — eu, mai mârlănește; dumneavoastră, poate, mai iritat — mi-am dat totuși seama că aveți genul ăla de diplomație relaxată: capacitatea acelui laisse tomber scurt, cu u zâmbet (nu vreau sa fortez si sa spun usor superior). Așa că da, mă bucur sincer că v-a plăcut textul — mai ales venind din partea cuiva care știe să treacă peste, fără mare tamtam.

îţi mulţumesc pentru sugestii, pareri, observaţii, ton, măsură, stil şi concizie! Simt o plăcere vecină cu teama să ştiu că m-aş putea număra (şi eu) printre cei pe care îi urmăriţi. (Nu risc mai mult, ca să nu-mi fie folosit împotrivă). PS – bună ideea cu saramura; dovedeşte că unii preferă mereu a treia soluţie pentru că (nu-i aşa?) e întotdeauna mai inedită are parcă ceva mai mult pampon.

şi dacă tot ai făcut-o, pot spune că cifra 6 îşi asigură un viitor strălucit. Atâta vreme cât nu te iei la harţă cu 11 şi ieşi din matrice. Tot în spaţiul public le găseşti şi pe astea::))

te urmăresc de ani de zile. Eşti impredictibil. Dacă va fi în sensul bun, jos pălăria!

mă ameninţi cu excluderea de pe un site cultural, pentru că nu am comentariile deblocate la toate textele, ne întoarcem în epoca de piatră. Eu ştiam că oamenii din cultură încurajează cultura, scriitorii, nu îi ameninţă în fel şi chip pe site-urile culturale. Îţi propun să ai un limbaj mai destins, mai prietenesc, să arătăm celor de pe Agonia şi din afara Agoniei că stăpânim arta comunicării. Voi debloca mai multe texte, după ce le revizuiesc. Varianta nouă produce probleme de formă la modificare. Fii şi tu mai înţelegător.

Bogdan, te sfătuiesc să abordezi un limbaj civilizat, fiindcă eu nu am nicio legătură cu lucrurile despre care vorbești. Crede-mă că cunosc foarte bine legea, iar lucrurile pe care le spui despre mine depășesc criteriile unei discuții civilizate și atribuțiile unui editor, care trebuie să fie imparțial. Se încadrează la Delicte contra onoarei, Calomnia și defăimarea, articolul 507. Reclamațiile pe care le poți face pentru căutările mele pe google, cu privire la lucruri deja vizibile, ești liber să le faci, dar te rog frumos să îți controlezi limbajul aici. Asta una la mână. A doua la mână, trebuie să fii foarte atent cu reclamațiile pe care le faci, gândindu-te dacă cei care s-au înscris pe acest site, și-au dat acordul pentru utilizarea datelor personale. Atragi, prin acțiunile tale, consecințe nedorite de nimeni. Nu vreau să intru în detalii, fiindcă prețuiesc acest site și sunt sigur că vor exista îmbunătațiri majore. Consider că ai depășit măsura și trebuie să te liniștești. Te rog din suflet să te liniștești.

Confunzi o obiecție de natură etică cu o amenințare. Nimeni nu te amenință. Te ameninți singur, prin autosuficiență, ignoranță și dramatism inutil specific unui nivel depășit de progesteron. Nu ți se vor comenta, puiuț, 350 de texte, și nici revizuirea despre care tot vorbești nu va depăși, în 90% din cazuri, o corectură de particulă sau o inversare de adjectiv. Asta dacă se întâmplă cu adevărat. Și chiar și-așa: pe cine interesează? E treaba ta, nu a comunității. Nu ridică implicații morale și nici nu încarcă istoria literaturii. Nu schimbă nimic.

Nimeni nu va muri dacă nu ții lumea la curent cu fiecare retuș, nu va fi compromisă nici securitatea națională, nici echilibrul poetic al universului. Nu va sângera nicio metaforă, nu va deveni nimeni steril și nici virginități nu vor fi pierdute din neatenție. Stai liniștit.

În plus, ai început să-ți marchezi teritoriul aluziv urinând în jur la tot pasul, cu insinuări transparente despre identitatea altor autori (cum e și cazul lui Doru Mihail). Nu e prima oară și nu impresionezi pe nimeni. Ai reacția tipică a celui care se simte insuficient validat și vrea să compenseze prin mici acte de control simbolic. De parcă ai spune: dacă tot nu-mi comentează nimeni textele, măcar să se teamă că știu cine sunt.

Micuțul șantajist și burghezul proletar complexat fac ce fac și tot ies din tine, la fiecare pas. Ai exact atitudinea omului de serviciu de la fabrică: cel care ascultă pe la uși, deschide scrisori, plimbă vorba dintr-o parte în alta și speră că, astfel, va fi promovat - de la desfundatul wc-urilor la deratizare.

Să nu zico că nu te-am anunțat în acest sens. Te rog să-mi vorbești respectuos de acum înainte, fără șantajist și ignoranță. Nu abuza de răbdarea și toleranța mea. Fă-mi praf textele, dar nu intra pe teritoriul calomniilor, te rog frumos. Pe Doru îl urmărrsc de 2 ani, i-am citit toate textele de pe Agonia. E un scriitor impredictibil. Nu-mi schimb opinia. La textele cu rimă, schimbarea de stil o găsesc în defavoarea lui, fiindcă are ruperi de ritm. La textele în vers alb, mă surprinde mereu foarte plăcut, motiv pentru care l-am și felicitat de câteva ori. Dacă voi credeți alte lucruri și îmi interpretați greșit cuvintele, e problema voastră. Hai la revedere! Nu folosesc exoresii câinești, pentru că respect legea, după cum vezi.

Nostalgicul de mine va suferi când veți șterge varianta veche. Dar asta este, sunteți obligați. Iar la cea nouă, vor migra vreo 10 oameni și se vor plictisi rapid. Nu atrage deloc dpdv estetic. Cred că unii au salvat deja varianta veche. O țin ca o amintire care face bine sufletului. Offf, deja mi-e dor de ce nu va mai fi! Trăiască volumele de hârtie și ISBN-ul!

Dragă Ionuț Caragea,

Atât textele, cât și persoana ta îmi sunt complet neinteresante. Dacă ți-am lăsat aseară un comentariu - al doilea, cred, din ultimii doi ani - a fost doar din bunăvoința de a oferi, măcar sub un text de-al tău, o opinie cât de cât decentă, comparativ cu ce-ți lasă de obicei musafirii constanți ai locului.

Nu e nevoie să-mi mulțumești, nu-ți face griji.

Cât despre cuvintele care nu-ți plac în ceea ce am scris mai sus - ele au o valență și un context evident din care derivă un sens anume și mai evident. Faptul că alegi să-l procesezi prin filtrul specific victimei e în întregime problema ta.

Caragea, îți citesc amenințările, desfac o bere, râgâi zgomotos și mă uit cum mașina de gunoi tocmai pleacă plină ochi din fața blocului. Presupun că și asta e o jignire din punctul tău de vedere, deși e o pură descriere a acestui moment în care mă aflu. Presupun că dacă ai vedea un cățel pe vine în timp ce te deplasezi la supermarket, l-ai reclama pentru că te jignește circumstanțial. Presupun că dacă-ți zic că te-ai pomenit la 02:30 dimineața cu comentariul ăla pe text de la mine pentru că m-a trezit din somn vezica plină și nu ma mai lua somnul, tot jignire ar fi, așa-i? Sau dacă, din întâmplare, prin subsolul vreunui text de-al tău, îmi vine ideea să îi dau cuiva link către cântecul ăsta

https://www.youtube.com/watch?v=6X9CEi8wkBc

și să îi spun că versurile sunt cel puțin la fel de mișto pe cât chitara?

Caragea, mă plictisești. Dar asta nu înseamnă că ești un tip plictisitor. Și nici nu îmi spui în realitate nimic. Dar sunt sigur că în general ai multe de spus. Pentru mine nici măcar nu exiști, deși te bucuri de prezență, formă, puls și viață.

am salvat tot şi sunt pregătit. Am mai trecut prin asta. Am luat legătura şi cu câteva persoane. Discuţia, din punctul meu de vedere, de opreşte aici. Orice lucru spus împotriva mea va fi consemnat şi folosit ca atare. Adios, dragilor!

vă mulțumesc pentru aprecierile generoase – mă onorează. În rest, toți cei care suntem pe ici, prin preajmă, complici de-o clipă sau de-o conjunctură, vă propun să tragem cu piftă aer în piept și să nu uităm niciodată: totul sfârșește prin a se rezolva.

iar uneori, totul se rezolvă sfârșindu-se. mai ales când lucrurile sunt lăsate deliberat să degenereze - din motive care, pe mine personal, nu mă interesează. nu sunt supărat pe Ionuț Caragea, pentru că nu e ca și cum ar fi făcut ceva deosebit sau neașteptat față de ceea ce mă așteptam să facă. în același timp, îl cunosc suficient de bine cât să știu că și reciproca e valabilă - din perspectiva lui. dar, când Gennaro Gattuso rupe a opta tibie pe teren și ia al optulea, nu al doilea galben, fără să vină cartonașul roșu - se cheamă că arbitrul a futut jocul. așa că cel mai înțelept lucru e să-ți retragi echipa de pe teren.

Am observat și eu – cu întârziere, ce-i drept, fiindcă sunt mai naiv – că dl. Caragea are un talent aparte de a scoate oamenii din pepeni. Face (zice-se) delațiuni, aruncă jigniri, ce să mai. Pe mine n-a apucat să mă jignească, dar am aflat (cu emoție) că mă urmărește de ani buni – sunt fleașcă de emoție. Altminteri, am testat pe pielea mea – și le spun și altora: când ești nervos, nu-i bine să te arăți. Riști să-ți pierzi capul. Oricum, îl invit cu drag să mă trolleze pe mine. Să mă și demascheze, dacă-l mănâncă. Nicio supărare.
Ionuț – cu toată puterea-n forță!

Vă mulțumesc pentru autograful în versuri pe care-l primesc și mi-l pun bine cu bucurie și cu toată prețuirea.

Claudiu, eu pot trece peste, nu sunt genul care să țină supărarea în el. Chiar și sfaturile celor pricepuți mă îndeamnă să urmez calea amiabilă. Însă, dacă voi fi silit să fac drumuri aiurea, pentru a mă apăra, mă voi apăra cu dovezi clare. De aceea spun, prietenește, că un limbaj civilizat este mult mai indicat. Repet, am apreciat mereu inteligența ta și partea bună din tine, calitați pe care le-am observat și la Bogdan. Departe de mine gândul de a vă vrea răul. Paște fericit tuturor și multă sănătate!