avantajul e că pielea se lasă
mecanismul e simplu — dacă ai timp ți-l explic și te prinzi imediat — iei un picior, îl pui înaintea celuilalt, apoi pe celălalt înaintea primului și uite-așa, deși poate ai fi vrut să stai la o
Jean
nu știam nimic unul despre celălalt cu toate astea mâna mea stătea lipită de mâna lui pe bara tramvaiului 25 și între degetul meu mic și degetul lui nu mai încăpea nimic am aflat că-l cheamă
Geanta maică-tii
Ești frumoasă când stai supărată și ții în poală geanta maică-tii cu amândouă mâinile, genunchii lipiți, fermoarul închis până la capăt, de parcă ai ține-o chiar pe ea, doar că mai mică, din piele
icoana
aseară încercam să agăț o icoană în bucătărie tu stăteai pe masă și spuneai: mai la dreapta mai sus nu chiar atât după a treia măsurătoare am fotografiat peretele și am întrebat ai-ul unde să dau
Buna-seara-doriti-meniu-mare-sau-mediu-sos-de-usturoi-sau-maioneza-cartofi-sau-salata-cu-ce-bautura-cola-fanta-sprite-apa-plata-aveti-aplicatia-mcdonalds-codul-pentru-puncte-doriti-si-o-placinta
eram la romană, îți îndrugam rahaturi despre manierism. „ne-am rafinat prea mult”, aberam „ne e frică să fim proști, să fim cruzi.” tu ți-ai stins chiștocul de talpa pantofului, te-ai uitat peste
Numa una are luna? Știu eu una...
Are-n păr un colț de lună niște stele împreună, un obraz puțin pătat, un aer cam complicat. Și o umbră parfumată de gutuie-n geam, mușcată, iar în fiecare seară o otravă-n subsuoară. Și mai are,
La vreme seacă
În arșițele de demult, Când nicio boare n-adia, Ieșea tot satul după cruce Și-n lungi litanii se jelea. Purtând icoanele prin holde, Cu rugi și clopote în vânt, Să se îndure iarăși Domnul Și ploaia
Pibe y Dandy y Fuero
sunt un arc de clepsidră sinuos și perfect cu umbra călcată la dungă și tragic, și singur, și profund histrion afișez o grație sumbră când pășesc peste lume-n plictis tacticos nici urmă de rid sau de
Ultimul duel
Provoacă-mă, iubito, la un ultim duel, cu săbii tocite de lut, îți poartă orgoliul pe deget – inel, accepta-voi înfrângerea mut. Nu ți-oi face reproșuri, n-ar avea niciun rost, i-un război care
tramvaiul lui scaraoțchi
ce mai așteptați, domnilor zugravi de biserici? de unde vă vine atâta somnolență în fața zidului alb? lăsați vechile canoane să se odihnească în mănăstiri, luați ierminia și ajustați-o: aduceți iadul
Vecinul
Vecinul meu de peste drum crește pui de cioară. Nu este o ocupație foarte răspândită și cred că există motive întemeiate pentru asta, dar omul își vede de treabă: îi hrănește, le vorbește, le pune
încă se poate
Mergem pe dig. Ai bascheți verzi în picioare și o rochie albă din bumbac o alegere cromatică ce mă face să mă gândesc la o salată de vară proaspătă fredonezi on ira (foarte discret; evident nu-ți
microbist și suporter
Dacă ar fi să compun un poem de sorginte social-filozofică — un string, o fiță, o caramea, o halviță — nimic n-ar fi mai potrivit, mai carnavalesc, mai de efect imediat decât să vorbesc despre
teșchereu și halardeală
domnișoară din trifoi care-ți râzi de amândoi cu albastră-ți uitătura și vioaie-ți plimbătura deștelor în pas dactil ai uitat că mi-s copil ai uitatără măsura dându-mă de-a dura-dura ‘călecată
poem cu vacă
o vacă paște pe câmp televizorul cu diagonală de o sută paisprezece centimetri proiectează aceeași vacă de ani de zile am văzut-o și anul trecut poate și acum zece ani nu mai țin minte filmul e
totul e sub control
se coace țara-n zeamă de tomată și curge bulionul peste glie ca o regină beată coana moarte scuipă semințe de pe năsălie și cine sâmbetele să-i mai poarte copilei știrbe și cu praf în ghete când
Au început să înflorească teii. Gen
în Cișmigiu, limba română se plimbă adeseori pe lângă mine dar asta nu mă împiedică să o supraveghez, pășind foarte atent pe alei îmi rezerv adesea rolul de martor, un martor cu urechi (perechea mea
patru versuri
Acum, când privirile alunecă lin pe ecrane și liniștea dintre noi se traduce evident prin distanță pe sub epidermă au început să îmi crească iubito, nu o să-ți vină să crezi solzi! Solzi lucii,
Obiecții tehnice privind poeții din telefonul domnului Nanu
Domnule Nanu, alegeți o soluție convenabil-facilă. mai ales că îngerul blond beneficiază (suplimentar) și de concursul muzical al unui alt mare artist Iată ce vă propun — mai aplicat, sub egida lui
dintr-un cornet
există dorințe care își aleg pentru îndeplinire momente absolut imbecile vin târziu ca instalatorii ca moda pantalonilor largi ca pofta de mers pe munte la patruzeci și șapte de ani ca succesul
meniu românesc
— nostalgia, zic, e un ospătar bătrân. tu priveai oamenii trecând pe lângă masa noastră cu obrazul sprijinit în palmă și zâmbeai de undeva de foarte departe; (mereu mă enervează când vorbele mele
ca o cravată de mătase la un trening de fâș
Nu, n-ar fi potrivit să ne naștem bătrâni. Eu aș zice că merităm ceva mult mai pervers: să ni se permită, o singură dată, să ne întoarcem în copilărie cu mintea de acum, ca și cum ni s-ar da voie să
N-ar trebui...
Nu, n-ar fi elegant să ne naștem bătrâni. Ar fi de un prost gust desăvârșit, ca o cravată de mătase la un trening de fâș. Eu aș zice că merităm ceva mult mai pervers: să ni se permită, o singură
Micul
dacă n-aș avea această melancolică manie a clasificărilor, (defect profesional, probabil, dar agravat fără îndoială de viața de familie) aș spune pur și simplu (fără niciun pic de fanfaronadă) că
