Geanta maică-tii
Ești frumoasă când stai supărată și ții în poală geanta maică-tii cu amândouă mâinile, genunchii lipiți, fermoarul închis până la capăt, de parcă ai ține-o chiar pe ea, doar că mai mică, din piele
DMDoru Mihailicoana
aseară încercam să agăț o icoană în bucătărie tu stăteai pe masă și spuneai: mai la dreapta mai sus nu chiar atât după a treia măsurătoare am fotografiat peretele și am întrebat ai-ul unde să dau
DMDoru MihailBuna-seara-doriti-meniu-mare-sau-mediu-sos-de-usturoi-sau-maioneza-cartofi-sau-salata-cu-ce-bautura-cola-fanta-sprite-apa-plata-aveti-aplicatia-mcdonalds-codul-pentru-puncte-doriti-si-o-placinta
eram la romană, îți îndrugam rahaturi despre manierism. „ne-am rafinat prea mult”, aberam „ne e frică să fim proști, să fim cruzi.” tu ți-ai stins chiștocul de talpa pantofului, te-ai uitat peste
DMDoru MihailNuma una are luna? Știu eu una...
Are-n păr un colț de lună niște stele împreună, un obraz puțin pătat, un aer cam complicat. Și o umbră parfumată de gutuie-n geam, mușcată, iar în fiecare seară o otravă-n subsuoară. Și mai are,
DMDoru MihailLa vreme seacă
În arșițele de demult, Când nicio boare n-adia, Ieșea tot satul după cruce Și-n lungi litanii se jelea. Purtând icoanele prin holde, Cu rugi și clopote în vânt, Să se îndure iarăși Domnul Și ploaia
DMDoru MihailPibe y Dandy y Fuero
sunt un arc de clepsidră sinuos și perfect cu umbra călcată la dungă și tragic, și singur, și profund histrion afișez o grație sumbră când pășesc peste lume-n plictis tacticos nici urmă de rid sau de
DMDoru MihailUltimul duel
Provoacă-mă, iubito, la un ultim duel, cu săbii tocite de lut, îți poartă orgoliul pe deget – inel, accepta-voi înfrângerea mut. Nu ți-oi face reproșuri, n-ar avea niciun rost, i-un război care
DMDoru Mihailtramvaiul lui scaraoțchi
ce mai așteptați, domnilor zugravi de biserici? de unde vă vine atâta somnolență în fața zidului alb? lăsați vechile canoane să se odihnească în mănăstiri, luați ierminia și ajustați-o: aduceți iadul
DMDoru Mihailîncă se poate
Mergem pe dig. Ai bascheți verzi în picioare și o rochie albă din bumbac o alegere cromatică ce mă face să mă gândesc la o salată de vară proaspătă fredonezi on ira (foarte discret; evident nu-ți
DMDoru Mihailmicrobist și suporter
Dacă ar fi să compun un poem de sorginte social-filozofică — un string, o fiță, o caramea, o halviță — nimic n-ar fi mai potrivit, mai carnavalesc, mai de efect imediat decât să vorbesc despre
DMDoru Mihailteșchereu și halardeală
domnișoară din trifoi care-ți râzi de amândoi cu albastră-ți uitătura și vioaie-ți plimbătura deștelor în pas dactil ai uitat că mi-s copil ai uitatără măsura dându-mă de-a dura-dura ‘călecată
DMDoru Mihailpoem cu vacă
o vacă paște pe câmp televizorul cu diagonală de o sută paisprezece centimetri proiectează aceeași vacă de ani de zile am văzut-o și anul trecut poate și acum zece ani nu mai țin minte filmul e
DMDoru Mihailtotul e sub control
se coace țara-n zeamă de tomată și curge bulionul peste glie ca o regină beată coana moarte scuipă semințe de pe năsălie și cine sâmbetele să-i mai poarte copilei știrbe și cu praf în ghete când
DMDoru MihailAu început să înflorească teii. Gen
în Cișmigiu, limba română se plimbă adeseori pe lângă mine dar asta nu mă împiedică să o supraveghez, pășind foarte atent pe alei îmi rezerv adesea rolul de martor, un martor cu urechi (perechea mea
DMDoru Mihailpatru versuri
Acum, când privirile alunecă lin pe ecrane și liniștea dintre noi se traduce evident prin distanță pe sub epidermă au început să îmi crească iubito, nu o să-ți vină să crezi solzi! Solzi lucii,
DMDoru Mihaildintr-un cornet
există dorințe care își aleg pentru îndeplinire momente absolut imbecile vin târziu ca instalatorii ca moda pantalonilor largi ca pofta de mers pe munte la patruzeci și șapte de ani ca succesul
DMDoru Mihailmeniu românesc
— nostalgia, zic, e un ospătar bătrân. tu priveai oamenii trecând pe lângă masa noastră cu obrazul sprijinit în palmă și zâmbeai de undeva de foarte departe; (mereu mă enervează când vorbele mele
DMDoru Mihailca o cravată de mătase la un trening de fâș
Nu, n-ar fi potrivit să ne naștem bătrâni. Eu aș zice că merităm ceva mult mai pervers: să ni se permită, o singură dată, să ne întoarcem în copilărie cu mintea de acum, ca și cum ni s-ar da voie să
DMDoru MihailMicul
dacă n-aș avea această melancolică manie a clasificărilor, (defect profesional, probabil, dar agravat fără îndoială de viața de familie) aș spune pur și simplu (fără niciun pic de fanfaronadă) că
DMDoru Mihailun titlu foarte lung despre o anticameră construită din timpi de așteptare perfect aliniați, dar ținută în picioare de o răbdare atât de mică și de disproporționată încât aproape devine o formă de arh
scandalos de puține lucruri pot fi duse la bun sfârșit într-o sală de așteptare – este ideea de la care am abandonat mai demult un mare poem, premisele — stimate auditoriu — premisele, aceste animale
DMDoru MihailPastel
nu știu exact de ce... dar în seara aia m-am trezit spunându-ți foarte serios că oamenii care se plimbă prin parc și vorbesc despre pace ar trebui supravegheați ai râs (aveai obiceiul ăsta să râzi
DMDoru Mihailmisterele lumii - pe scurt
eram copil mi-aduc aminte – existau mistere care refuzau să stea liniștite, erau agățate în cuvinte care nu prea stăteau cuminți, le apuca neliniștea, aveau colțuri, margini, îți făceau limba să
DMDoru MihailPanta rhei
O scară rulantă este, în termenii strict necesari pentru a evita orice neînțelegere inutilă, un plan înclinat pus în mișcare continuă, un compromis rezonabil între gravitație și comoditate, o
DMDoru Mihailvreau acasă, mai tramvai
există o perioadă despre care nu știu exact ce dată poartă, în care un bărbat își lua copiii de mână dimineața și mergea cu ei într-un parc unde leagănele aveau lanțuri adevărate, buturugi
DMDoru Mihail