misterele lumii - pe scurt
eram copil mi-aduc aminte – existau mistere care refuzau să stea liniștite, erau agățate în cuvinte care nu prea stăteau cuminți, le apuca neliniștea, aveau colțuri, margini, îți făceau limba să
Panta rhei
O scară rulantă este, în termenii strict necesari pentru a evita orice neînțelegere inutilă, un plan înclinat pus în mișcare continuă, un compromis rezonabil între gravitație și comoditate, o
vreau acasă, mai tramvai
există o perioadă despre care nu știu exact ce dată poartă, în care un bărbat își lua copiii de mână dimineața și mergea cu ei într-un parc unde leagănele aveau lanțuri adevărate, buturugi
turnesol
nu regret. nu mă jelesc. nu strig… versul lui Esenin plutea între noi ca un obiect mic, translucid, o insectă prinsă într-un chihlimbar pe care tu îl scoteai la iveală așa, ca din
Ziua unirii
– să ne iubim! (mi-ai zis) de ziua națională! la Motru, într-o mică pensiune – e aer bun; au țuică, preparate de cerb. am rezervat! ce zici? eu… – foarte bine (și-am înghițit a nod) – e
A venit cu șosetele ude
mamă, azi dimineață a intrat Dumnezeu în sufragerie cu șosetele ude; ne-a murdărit covorul cu modele turcești, (și-a cerut scuze, că El nu prea știe să meargă pe vârfuri; zice că de două mii de
Nostalgia
Nostalgia, draga mea bucată de crevete, servit în propria-i coajă, comandat din teribilism și consumat, aparent, din mândrie prostească. Nu că n-ai fi tu bun, dar am eu mici rezerve când îți
Noroc, Mitică! La mulţi ani!
Noroc, Mitică! La mulţi ani! Monşer, parol! Nu savurez aceste false-apucături de protocol. Spui „la mulţi ani” şi „să trăieşti”, adică unuia care – cum să zic – ridică vagi semne că ar fi pe
atlase
îmi plac atlasele, în special cele botanice; nu că mă dau rotund, dar clasificările, cuvintele latinești — pentru cei nefamiliarizați, partea scrisă cu italic — își găsesc adesea, în mintea mea
telefonul din sufragerie
în sufragerie aveam un telefon de producție internă, model robust, avea un disc mare, galben, și un lacăt minuscul, foarte sigur pe el, pus acolo parcă să ne testeze imaginația, dar care sugera
alunele nu prea pot fi partajate
îmi plac alunele pentru zgomotul lor mic, sec, precum portiera trântită înainte de ultimul argument. nu explică nimic, dar închid discuția, ca anumite răspunsuri: scurte, reci, fără drept de
Toamna care nu vine
La 9 și trei minute președintele a deschis ședința. Primul punct: toamna. „Se constată că refuză să vină. Nu și-a trimis delegații, nu a răspuns la invitații, nu colaborează.” Un deputat
tâmp şi nevinovat (plus alte tandreţuri în -at)
Pentru că tăceam doar zâmbind idiot, fata cu părul roşu m-a întrebat cu seriozitate profesională – care e pompa la care am alimentat? Am respirat şi i-am răspuns: „Pompa şase.” “Doriţi bon?” „Nu” –
despre berze și alte obsesii minore
vorbeam cu alex despre migraţia berzelor – tema nu contează, contează doar că, atunci când ne întâlnim, orice banalitate se umflă ca drojdia până ajunge să capete aer doct de simpozion. în
Antiger după după Vis de iarnă de Eduard Rosentzveig
Afară-i ger, cer desfrunzit, – Nu fi tâmpit! – Mă rog; va fi. Acum anticipam (convențional e modul meu de-a fi sentimental pe ger, iubito, lasă-mă un pic să îți explic) Nu trebuie decât să
Avant le vol avec petit de fâl fâl!
Mi se pare masiv și plin de potență (stilistic vorbind, chiar impetuos); te provoc prin urmare să nu-mi sufli-n ceafă când m-apuc să disec doct (și la târnăcop) pasajele grele și
ai şi tu dreptate
dacă ar fi să compun un cântecel, ar suna cam aşa: m-ai contrazis politicos şi-am suspinat (nu sunt din fire ofticos sau rafinat). nici trupul nu mi-e de silfidă delicat încât să mă cutremur
Doamne, ce măcel!
« ai observat, draga mea (așa îți spun de fiecare dată după ce ne certăm) că de fiecare dată când cer un coniac domnișoara se întreabă dacă « oare !» să îţi aducă şi ţie unul? am senzaţia că
KI-Projektion
ceva-mi spune că o maşină AI ar fi cât se poate de potrivită pentru viaţa de cuplu. nu s-ar foi în pat (de exemplu) n-ar da din picior când adorm, nu m-ar întreba (după ce adorm) „ai adormit
ce seară minunată
vinul e ok, dar nu destul cât să uităm că suntem exact ce-am râs că o să fim. chelnerița are sub treizeci (plus verighetă) și ne zice „domnilor”. râdem nu pentru că e amuzant, ci pentru că
la mama-n salon
alerg, alerg eu nu pot să merg decât să alerg. tu spui – ai venit? eu confirm: – am venit. – stai colea! și eu stau. dar ochii îmi fug, mâinile-mi tremură, gândul îmi zboară, pulsul îmi
Despre filmele româneşti
-Ai observat, zic a ajuns de banc faptul că-n majoritatea filmelor românești se mănâncă ciorbă. Nu răspunde, în schimb priveşte câteva clipe lingura pe care-o ţine în poziţie
dintr-un sertar
hârș așa făcea sertarul ăla când îl deschideai pentru lucruri care nu-ți mai plăceau nici nu mai știu dacă era neapărat vorba de șosete oricum, scoteai totul dar păstrai ambalajele ai zis că
NU analizei sentimentale
urăsc felul în care îți crăcănezi degetele de la picioare când citești; cum spui „interesant” exact când n-ai înțeles nimic. cum tai pâinea (pe lungime) — ca salahorii. urăsc felul în care
