Poezie
Ultimul duel
1 min lectură·
Mediu
Provoacă-mă, iubito, la un ultim duel,
cu săbii tocite de lut,
îți poartă orgoliul pe deget – inel,
accepta-voi înfrângerea mut.
Nu ți-oi face reproșuri, n-ar avea niciun rost,
i-un război care n-are învinși,
peste veșnica plictiseală a lui a fost sau n-a fost,
să menținem cărbunii aprinși.
Zdrăngăni-vom doar vorbe fără tăiș,
într-o piesă de teatru mărunt,
printr-al mâniei preadulce hățiș,
să mă-mbii și tăcut să m-afund.
Așa că lovește, nu-mi pasă prea mult
de-i duminica ultimă – ne-om bate docil,
și apoi să închidem acest palid tumult
cu un „Te-am iubit” prea simplu și inutil.
1417
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Doru Mihail
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Doru Mihail. “Ultimul duel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-mihail/poezie/14203535/ultimul-duelComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FFtextul ăsta merita o replică pe măsura, doar că mă omoară căldura, poate dacă reînvia-”v-oi” (sic!)
p.s. i-un și v-om? - mă gândesc, poate e intenționată abundența de liniuțe dar nu reușesc să mă prind de ce
p.p.s. de supăra-te-”v-ei”, iertare, rogu-te, reveni-v-oi cu o batistă albă, promit
p.s. i-un și v-om? - mă gândesc, poate e intenționată abundența de liniuțe dar nu reușesc să mă prind de ce
p.p.s. de supăra-te-”v-ei”, iertare, rogu-te, reveni-v-oi cu o batistă albă, promit
0
Corectează "accepta-v-oi"!