Poezie
Toamna care nu vine
1 min lectură·
Mediu
La 9 și trei minute
președintele a deschis ședința.
Primul punct:
toamna.
„Se constată că refuză să vină.
Nu și-a trimis delegații,
nu a răspuns la invitații,
nu colaborează.”
Un deputat din sud a propus sancțiuni:
„Să-i tăiem accesul la vânt și la ploaie.”
Un altul, din nord:
„Importăm frunze palide
de peste ocean.
Avem deja ofertă.” «Să se noteze!»
„Și cu melancolia ce facem?” –
a întrebat un poet rătăcit prin sală.
Notă: melancolia era prezentă,
(cu ochii umezi)
dar fără badge de acces,
Funcționarul a citit grav din dosar:
„Toamna se comportă ca un stat recalcitrant:
rigidă, opacă,
nu acceptă mecanismele democratice.
Se recomandă presiuni suplimentare
sau trecerea directă la iarnă.”
Până la 11:47 s-au făcut propuneri,
s-au numărat voturi,
s-a pierdut timp regulamentar.
Hotărâre:
«Toamna se amână
pentru exercițiul financiar următor."
Procesul-verbal consemnează:
„Lipsa frunzelor pe jos
nu afectează siguranța rutieră,
dar creează instabilitate emoțională
pe termen mediu și lung.”
Ședința s-a închis.
Prin ferestre se vedeau copacii,
în poziție de drepți,
cu frunzele la piept,
în așteptarea ordinului
contra toamnei
care nu vine.
0822
0
Să știi că eu am bănuit că semnătura pe acest text îți aparține :)
Felicitări!