bărbați
care s-au prăbușit înainte de-a ajunge la mine
am auzit acel zgomot pe care-l scoate o inimă
când se lovește de pereți și vine înapoi
turtită
unii poate-au murit de moarte
același mal aceeași
gheață subțire și un cer străpuns de crivăț
ca un piept de soldat din linia întâi
auzisem că dincolo se trăiește altfel înșeli
vigilența pazei și devii
cea mai bună
a nins mai mult decât ieri și mai puțin decât în copilărie
iernile vin de sus
de foarte sus
acolo apa se face zăpadă cum se face vinul
cântec de pahar
mi-am pregătit ghetele și
acele momente când mă caut într-o umbră
lumina reflectoarelor cade oblic
sufocându-mi fața
nu-mi amintesc rolul nici măcar o replică
ultimul spectator se ridică să plece convins
că are
despre zile când liniștea era atât de joasă încât
o atingeam cu pielea
ne înfășuram în ea ca într-o haină impermeabilă și ne permiteam
luxul de a visa că orașul are toate străzile drepte
fotografia cu bocancii în care-ai făcut cotul Donului/ rezistând
să nu-i mănânci/ de foame
când te-ai întors acasă ai desprins cu zgomot
din grinda putredă a memoriei
secera și ciocanul
le-ai
pe o listă de așteptare cititorii iscăleau caligrafic
numele și prenumele
să prindă loc la Cărturești când lansam cartea
îi pusesem titlul S.S.Titanic inspirându-mă
după numele bărcilor
au mai fost câteva întâmplări
bilețele scrise de mână în școala generală
fiecare literă semănând cu un pește viu zvârlit în uleiul încins
perpelirea între luptă și abandon m-a ținut
până
pereții au urechi și un ochi de sticlă prins în tavan
mai bine să fi rămas în copilărie să ne-așezăm cartea de povești pe noptieră și pernele
una lângă alta
copilăria vine cu pieptul gol
n-am prins niciodată momentul când se aprinde o stea / în schimb
am prins eclipsa totală / mi-am dat seama
cât de vulnerabili suntem fără cer / doar cu pământul
de sub picioare
ca o apă
mințim în limba română în limba lui shakespeare
într-a lui goethe
mințim în rețetele compensate pe on line
pe neve
cochetăm cu stropii zglobii ai zăpezii diluate-n apă
murdară
de când ai apărut tu inima mea se tot micșorează
mai încape în ea doar o viespe
se micșorează puterea de judecată a minții
a ajuns cât o cameră mortuară
drumul de la care n-ar fi
în vitrina sh-lui amaradia un manechin de plastic cu o coroniță pe cap miss universe blocat la geam de câte ori trec pe-acolo mă opresc chipul meu reflectat în fața manechinului pare o dublură
identitatea e la vedere o haină de schimb când ieși din tura de noapte și te simți al dracu de epuizat te-ai băga la somn prelungit mai trăisem asta pe pielea mea rotația turelor la fabrica de
în inima mea e o canapea îngustă inconfortabilă dacă vrei să dormi te-am sunat aseară mi-ai dat block ce formă de comunicare univocă alunec prin fața vitrinelor un manechin pe care-l îmbraci și-l
ar fi trebuit
să ne oprim în fața ușii toaletelor prevăzute cu senzori de fum/ și
la câțiva ani distanță de băiatul cu șapcă burberry
care-și ținea pastilele de extazy ascunse în carcasa
deși familia te dorea o williams călare pe grand slamuri sau cel puțin
antreprenoare în cartierul Craiovița Nouă unde
încă se circulă cu autobuzul plin
să fii scriitoare când librăriile
lumea nu s-a schimbat prea mult
femeile sunt tot mioape
prin câmpia irlandeză aceleași turme se alungă
până-n inima conspirației/ sălbăticiuni la fiecare pas
jazzul a rămas precum îl știai
în
se făcuse cald în cameră
prin filtrul luminii difuze rulau
pe zid
proiecții alb negru/ semănau cu tine la 3 ani când
mi-ai spus că moș crăciun coboară din televizor
nu vine pe coș că s-ar
dragostea seamănă cu o medalie de aur pe care
o porți pe sub cămașă
ca să n-o vadă ai tăi
ori să nu ți-o fure borfașii
simți că te arde însă o dai jos abia când iese fum
și se înnegrește
i-aș alege numele iuri/ și
ca animal de companie un urs carpatin/ unul mândru
să evite containerele de gunoi și în niciun caz să nu sfâșie mâna
ce ține cu strășnicie o pâine
l-aș învăța că
de pe balcon
lumea pare un bulgăr cenușiu din care pleacă furnici
în toate direcțiile cărându-și
epuizantul lor bagaj emoțional
azi a plouat puțin am îndepărtat câțiva stropi de pe geam
după ce i-am numărat oasele lipsă/ rememorând
întâmplări consumate în baia internatului mixt
pe timpul pauzelor prelungite de o sonerie defectă
ulterior s-au pus interfon și barieră de
ar spune any
care nu-și amintește dacă ea a ales centura de nord a craiovei
sau invers
când cazi sub roți împușcat în aripa domestică să tragi adânc aer în piept
în asta constă filozofia
EG