eram împreună

același mal aceeași gheață subțire și un cer străpuns de crivăț ca un piept de soldat din linia întâi auzisem că dincolo se trăiește altfel înșeli vigilența pazei și devii cea mai bună variantă a ta pe celălat mal toate legile sunt fluide poți să le torni în pâlniile timpanelor fără să-ți obtureze auzul poți să te speli pe față/ nu te zgârie nu lăcrimezi ba chiar unele se așază singure pe ochi și vezi lumea în roz am făcut un pas doi pași / mai mulți am întors capul să văd mă urmezi? distanța dintre noi creștea vedeam în ceață cum te multiplici în toți iubiții care m-au părăsit la un moment dat fără să-mi ofere o ultimă îmbrățișare ca o rochie second hand ce poartă încă parfumul alteia mi-ar fi plăcut în clipele acelea să fi fost sculptor în gheață să dau formă translucidă chipurilor înfipte în memorie asemenea unor piroane calculam când se va sparge podețul firav cu mintea mea bună la matematică și cu inima mea cât china totuși nu mi-a pârâit gheața sub tălpi nu mi-a intrat apa-n plămâni am ajuns e un alt univers/ din care tu nu vrei să pleci întind brațele și vin brațele tale să mă întâmpine brațele tale de ghips și de răni mă așez la masă și-n fața mea stau aliniate tacâmurile pentru tine strălucește argintul în ele mă văd cât o firimitură în oglinzile lor mici scriu poezii și sunt versurile tale din agonia lungilor absențe strig după ajutor dar ți-aud vocea dublându-mă acum e aproape primăvară podețul se va face o apă agitată și tulbure nu știu cât de adâncă nici dacă mă va ține la suprafață ce mi-a mai rămas din dragostea mea pentru tine