Poezie
bătrânul ioachim tânărul ioachim și invers
2 min lectură·
Mediu
duminica nu e bine să fii trist/ar spune tânărul ioachim
mai rămân șase zile de experimentat
duminica te-aștept
de când? până când?
de când lumina doare până când sufletul trece prin ea
ca printr-o anestezie
de-acum până ieri
e o duminică dintr-o colecție de retrospective
muzeul oaselor bătrânului ioachim
obsesia lui pentru tânărul ioachim
s-a ales praful/ ar spune sceptic bătrânul ioachim
degeaba am cumpărat ștrudel cu mere
să-mi aduc aminte de alte duminici
cu aterizări în fața buticului „la trei craci”
acolo mușcam câte-o gură din ștrudelul cald
plin de ulei pe barbă și plin de bucurie pe chip
la 38 de grade vara avea candori materne
umbra vreunui pom ivită eroic peste gard
fâlfâitul din aripi al puilor de berze
ore interzise și fața lui jane portarul când ajungeam
după miezul nopții la cămin
zicea să nu-l uit pe tânărul ioachim
la vreo muiere mai deocheată să nu-l pierd
ca pe un mărunțiș la ruletă
eram ioachim care încă nu aflasem cum e să fii bătrân
am răspuns că numai dumnezeu știe ce ne rezervă viitorul
și uneori nici el că lucrează prin interpuși
azi e duminică
tânărul ioachim stă la un pahar de vorbă cu bătrânul ioachim
se contrazic acuzându-se de una de alta
pe urmă
numai bătrânul ioachim își cere iertare
pentru că numai bătrânului ioachim îi e teamă
că tânărul ioachim n-o să mai vină la întâlnirile lor duminicale
0131.555
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 234
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “bătrânul ioachim tânărul ioachim și invers.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14191464/batranul-ioachim-tanarul-ioachim-si-inversComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEIEIulia Elize✓E bine, îmi place, vezi că la sfârșit se pierde tot skepsisul, și nu se mai înțelege concluzia poemului, e prea vag și poemul nu are skepsis. În rest, e inteligibil... Poveștile de prispă sunt universale, peste tot, și asta se vede.
0
IEUltimele 3 versuri mi se par prea intercalate, nu se înțelege nimic, eu aș modifica, în caz că ... nu știu. E și un rost să le lași neinteligibile, dar aceasta mi-ar părea doar un moft scriitoricesc, eu dinspre binele poemului, aș intra să îi dau un rost... Oricare.
0
BGMoştenire de sânge şi de memorie, o ereditate care se cere povestită parcă pentru a închide un ciclu al destinului, ca în "veacul de singurătate". Aud klezmer în spate. Nu că m-aş gandi la ea recitată pentru radio.
Felicitări.
Felicitări.
0
GMDistincție acordată
Că e un text bun. Poate fi privit ca pe o radiografie sau ca pe o simplă oglindă, care ne dezbracă până la
adevăr, până la oase, până la inimă. Pătrunzător, așa cum poate uneori ne e teamă să privim. Felicitări. Îmi place.
adevăr, până la oase, până la inimă. Pătrunzător, așa cum poate uneori ne e teamă să privim. Felicitări. Îmi place.
0
OADistincție acordată
cercul vicios al vieții, condus cu măiestrie de inspirația ta, dragă Gela!
Ioachim nu este un oarecare nume. Este tatăl Născătoarei de Dumnezeu!
Ei, da, chiar nu e bine să te întristezi Duminica, fiindcă ea este ziua lui Dumnezeu.
Cu toate astea, poemul zice despre isprăvile tinereții, bătrâneții și despre lucrurile lumești.
Da, finalul este dureros, dar adevărat. Depinde de fiecare cât își acordă din tinerețe până la bătrânețe!
Mi-a plăcut acest muzeu al oaselor dus până acolo unde se alege praful! imagine/ idee/ metaforă deosebite!
Ioachim nu este un oarecare nume. Este tatăl Născătoarei de Dumnezeu!
Ei, da, chiar nu e bine să te întristezi Duminica, fiindcă ea este ziua lui Dumnezeu.
Cu toate astea, poemul zice despre isprăvile tinereții, bătrâneții și despre lucrurile lumești.
Da, finalul este dureros, dar adevărat. Depinde de fiecare cât își acordă din tinerețe până la bătrânețe!
Mi-a plăcut acest muzeu al oaselor dus până acolo unde se alege praful! imagine/ idee/ metaforă deosebite!
0
EKDistincție acordată
Poemul dv. e o confesiune tandră și autoironică între două vârste – tânărul și bătrânul Ioachim – care se privesc duminical, cu dor, umor și regret. Scenele senzoriale (ștrudelul, buticul, portarul Jane) sunt vii, adânc ancorate în memorie și timp afectiv. Finalul e emoționant: doar bătrânul își cere iertare, pentru că doar el știe ce înseamnă să fii uitat de propriul trecut. E un poem al întâlnirilor fragile, al unei nostalgii care încă mai râde, chiar dacă tremură. Las o steluta pentru cum am simtit poemul si mai ales finalul lui-fragil, foarte fragil, aproape sfânt. Frica bătrânului de a nu mai fi vizitat de propriul său trecut. Aici e sufletul poemului!
Poem -artificiu liric care aduce în prim-plan conflictul identitar și melancolia lucidă a vârstei.
Poem -artificiu liric care aduce în prim-plan conflictul identitar și melancolia lucidă a vârstei.
0