terapia de grup are pagini rupte

de una singură mi-e mai ușor să mă mint sunt curajul aruncat printre colții unui câine flămând pâinea lui mucegăită de legea supraviețuirii în prima zi de salariu îmi fac o bucurie intru la second să-mi iau ceva deja purtat umilința seamănă cu un șarpe constrictor îmi imaginez că tricoul a păstrat un pic din povestea celei care l-a lepădat poate și-a luat altul nou poate a pus câteva kilograme sau le-a pierdut mă gândesc dacă este frivolă dacă se tachinează cu loverii prin discotecă ori dimpotrivă e o cumpărătoare compulsivă îi plac lucruri noi cum îmi place mie să-mi verific telefonul deși nu mă mai sună nimeni demult măcar de n-aș da nas în nas cu vreun fost elev să vadă de unde mă-mbrac i-aș cădea în dizgrație ca odinioară Sissi alaiului regal vorbesc despre arta de a-mi purta umilința la vedere cum își poartă un soldat decorația după ce-a rămas fără un picior mi se împinge un gând în alt gând ca inelele unei omizi îmbrăcată cu tricoul necunoscutei în viața mea se insinuează puțin din viața ei se cheamă că ne-am întâlnit fără să ne vedem cum te-ntâlnești cu un morman de cenușă fără să știi ce-a ars