i-am luat autograf lui Traian Băsescu
fix înainte să mă ducă
la spital în 2008
unde mi-au spus
că nu i-am luat autograf lui Traian Băsescu
și că o să rămân un pic la ei
până voi fi și eu de acord cu
I
SESIZARE
Subsemnatul, locatar al scării C, etaj 2, observă de mai bine de trei luni un comportament contradictoriu la persoana numită Gafița Florin. Spală rufe noaptea. Are o lampă mov. Aduce
În zorii zilei de 14 decembrie, sosi la redacția revistei Avangarda un bărbat ușor încovoiat, purtând o geacă veche softshell kaki, descheiată. În mâini ținea o mapă translucidă și un plic galben A4,
de fiecare dată
când un stol de păsări trece
totul se tulbură.
iar uneori
Dumnezeu
prinde pasărea din mijloc
o trage
încordând o dată cu ea
tot stolul
și aruncă în noi
cu câte
nucleară
e trei
și se apropie
dimineața.
sunt la jumătea sticlei de Kraken,
mănânc alune în coajă,
ascult muzică tare
lovesc zgomotos cu degetele în masă
și expir fumul gros de țigară direct
nu cumva ești tu aia care acum 22 de ani
umflată toată de plâns
îmi deschideai ușa
spunându-mi că trebuie să plec
și să nu te mai caut niciodată?
pentru tine dormisem o noapte pe una din
plouă
și cineva trage printr-un pai
oamenii de pe străzi în case.
mă gândesc la toate lucrurile
pe care n-o să le termin niciodată.
îmi privesc mâinile
și nu le recunosc.
par niște animale
Ținând în mână un plici pe a cărui suprafață zac, stâlcite, patru muște moarte, după ce i-a explicat până i s-a uscat gura nepotului de patru ani venit în vizită că muștele au viață, dar nu și
Portretul
se așezase de câteva zile pe cugetul lui Ivan Ivanovici
o pâclă apăsătoare care-l ținea pe loc
din toate treburile gospodăriei.
stătea cât era ziua de lungă în fotoliu
holbându-se la
bate-mi la ușă
lasă-mi bilețele în cutia
poștală
bagă-te-n seamă cu piticul de la nr. 12
și întreabă-l de mine
sună-mă
arde-o pe unde știi că obișnuiesc
să-mi fac cumpărăturile
caută-mă în
să bem georgiana
să bem străbătând
bulevardele goale
care seamănă cu niște croissante
pe care cineva a uitat să le umple,
în timp ce pescărușii se pregătesc
să se înfigă în dimineață
ca niște
Recul
în capătul străzilor înfundate
ale cartierului te-am căutat
scuturând seara stelele
ca pe cireși
ridicând capacul fiecărei ghene
cercetând atent cu lupa
fiecare diedru de ceață
și
I
ea mângâie din mers
zidurile inegale de pe bulevard
iar tăcerea ei devine o bulă de săpun
în care orașul levitează
pierzându-se în văzduh
pe care eu dintr-un univers paralel
încerc să-l
în timp ce minunatele creaturi
ale serii punctează cu pipeta stelele
iar liniştea îşi developează
nonsensul peste mansarde
braţele mele cuprind fereastra.
se desfac de-a lungul sticlei
şi
I
ea s-a oprit din zborul său circular
şi mi-a spus: am să forţez
inima asta aşa cum forţezi o yală
am s-o forţez şi-am să te uit
ea a spus lucrurile astea,
a rostit
cuvinte mânjite de
e un cuvânt
care călătoreşte în aer,
şi odată cu el
un timp care se pierde.
avem nevoie de linişte
aşa cum câinii au nevoie
de oase îţi spun.
trebuie cumva
să putem închide ochii,
ca
&
spun dragoste
şi oglinda se abureşte
la fel de uşor
cum o femeie se umple de sânge
când o pocnesc.
spun dragoste când stau pe veceu
şi trag apa,
când citesc sau
ies în oraş să mă plimb
şi
tu vii cu obrajii rosii, moi asemenea
cornuleţelor cu marmeladă făcute de bunică-mea,
cu fruntea tare, ridată, ruptă
parcă de pe suprafaţa caietelor de dictando
în fuste prelungi de
o să ţi se pară ciudat
când îţi va crăpa pielea de frig
şi creierul tău impermeabil, liţat ca o siguranţă,
învelit în celofan
o să reacţioneze la dimineţile din care nu întelegi
nimic
ca la
venise seara de la muncă
a intrat direct în baie şi-a
început să mă spele pe spate.
"ce cauţi aşa devreme acasă ?"
nu mi-a răspuns.
s-a dus la calculator,
a intrat pe messenger
a deschis
un lucru pe care ochii tăi sclipitori nu-l știu.
resturile menajere ale orașului se varsă
fix în partea centrală a plajei
și fix când tu stai și-adori șiruri nesfârșite de apusuri
valurile sparg
(greuceanu reloaded)
mă rog,
gagica mea s-a dat
de 3 ori peste cap
şi s-a prefăcut în muscă
să se ascundă
în crăpăturile pereţilor din apartamentul meu
să vadă cu cine-mi petrec eu
e când
stai la un bloc de 4 etaje cu faţa
spre ghenele cartierului
şi nu ştii că 4 din cele mai bune blonde
al zonei stau fix deasupra ta,
şi tony pechinezul vecinei de palier
se pişă pe toate
să nu sunați la acest număr.
ea e undeva pe la munte
eu sunt undeva la mare
ea e-n club
eu sunt acasă.
ea dansează, eu beau bere pe balcon
ea o să vină devreme
eu o să mă culc târziu
și nu