psi

Eu nu prea rezonez la poeziile enunțiative, le asociez cu o proză scurtă banală.
„Cumpărăturile” pot crea dependență, iar unii cred că atașamentul de obiecte nu este benefic ființării, având la bază dorințe maculate, discrepante față de sensuri.
„Barurile” sunt surse de vicii și plăceri, pe când „librăriile” dețin bunuri spirituale, preeminente față de lucrurile materiale.

In primul rand multumesc pentru popas.

Este corect ceea ce spui cu trei exceptii, anume, cumparaturile vrem nu vrem tot le facem iar barurile sunt si ele uneori bune resurse de spiritualitate. Uneori.
De obiecte la fel, vrem nu vrem, ne atasam. Tot uneori.

Cu privire la poeziile enuntiative sunt de acord cu tine fiind aici insa vorba de o chestiune de gust sau pur si simplu de stare.

Textele pe care le scriem sunt uneori asemenea constructiei unui drum pe care ne propunem sa-l facem din marmura dar din cand in cand ne mai scapa si cate o pavela.

Iti multumesc inca odata pentru popas dar mai ales pentru comentariul care scoate in evidenta parerea ta critica (imi plac parerile directe).

Convingător textul acesta la fel ca anotimpurile din ultima vreme care pătrund unul în spațiul celuilalt sfidând ”regula”.

Multumesc pentru comentariu si semn. Ma bucur de asemenea pentru revenirea ta.

P.S: e draguta referinta la The Notebook, daca despre el e vorba :)

despre el, da! Aceeași energie și în text.

Corectează.

Alter-ego-ul tău. Și ca o completare, te invit să te expui cu noile poeme pe care le masacrezi fără să te vadă nimeni, să ne lași pe noi să le masacrăm cu sentimentele noastre curate.