Poezie
dragostea
L.
2 min lectură·
Mediu
în timp ce minunatele creaturi
ale serii punctează cu pipeta stelele
iar liniştea îşi developează
nonsensul peste mansarde
braţele mele cuprind fereastra.
se desfac de-a lungul sticlei
şi mici explozii solare de sinceritate
din partea lor se petrec:
fumez,
şi palmele mele verifică
direcţiile drumurilor
suprapunându-şi prin geam
liniile peste străzi.
culorile închise freamătă,
cuferele vechi ale fundurilor
de cartier se deschid şi pe nesimţite
liniştea serilor de mai se prelinge
în eşarfe de saten transparente.
e doua şi jumatate noaptea
şi mi se pare că te zăresc.
genunchii tăi vineţi
gem a tristeţe,
stau înfipţi într-o altă podea
iar buzele tale sug o altă pulă
iar carcasa metalică a pieptului
tău e la fel de monotonă.
andreea,
desi salcâmii în perioada asta
au trecut demult
de starea de galben
pun pariu că şi pe el îl trimiţi
să-ţi cumpere tampoane.
că şi lui îi spui povestea aia
în care alor tăi nu le păsa de tine
şi cum te-ai descurcat tu singură
s-o creşti pe soră-ta
ca o eroină de roman încă de la şaispe ani.
însă andreea,
îţi miroase pizda a singurătate şi nefericire
de la 10 galaxii depărtare,
conexiunile sateliţilor din jurul pământului
pică instant când îndrăzneşti numai să te gândeşti
la viitor şi gravitaţia încetează
să mai orienteze ceva în sus
de teamă să nu confunzi natura cu o pulă
sugând-o până nu mai
rămâne nimic
verde.
andreea,
dragostea se hrăneşte cu dragoste
nu cu iubiri inventate recent, cu ambiţia
de a înlocui vechi obsesii cu unele noi,
cu poveşti în care doctorii îţi dau 6 luni
de trăit şi alte căcaturi pe care mi le spuneai mie.
dragostea se hrăneşte cu dragoste.
cu ruperi de nori între frunţi gemene
şi şiruri nesfârşite de acţiuni civile ale unui piept
în instanţa de judecată a altuia.
dragostea se hrăneşte cu dragoste
frecându-ţi ceafa
cu palma
asemenea unei bucăţi de caşcaval
în răzătoare
purtând în mişcările lente
sindromul răsăriturilor târzii
şi-al orelor care trec prea greu.
dragostea se hrăneşte cu dragoste.
iar dacă nu poţi întelege asta atunci
priveşte puţin cerul. priveşte infinitatea
de vezici luminoase înfipte în el
şi gândeşte-te că fie că-ţi place sau nu
cerul se pişă pe tine seară de seară.
cerul se pişă pe tine
cu aceaşi lumină senină şi naturaleţe cu care
dragostea ar trebui să te învăluie.
06614
0
GA
