Dana Marinescu

2 în imensul dintre buze se deșiră curcubeul din baba oarba de-a tine cu mine se arcuiește fericirea-noi oh… lucruri simple – o joacă de-a râsul cu ochii și ne tragem sufletul în liniștea

2 minute nufăr ochiul proaspăt gheață moarte nu încerca orizontul cu bastonul. măsuța la botul calului plonjonul în berea excitată altă gură neterminatul și strângerea de piele ca o

asfixie. echilibrul pe linia vieții a devenit obsesie să nu vorbești cu străinii… ascund criminali l-am iubit cu pasiune și am primit indiferență ca o gripă banală. știi cât macină

Chiar dacă Am somnul creț fumez prea mult și plimb șoarecele cu pisica într-o singură lesă nu văd de ce m-aș termina brusc în dezvârtitul buricului la capăt de stradă, capăt de lume sau

dragule cei 2 cm ne despart . ești penibil așa desculț la ușă cu nădragii suflecați nu plânge tavanul și te rog mută pulsul de pe sonerie, încăpățânatule! dumnezeu are și el dreptul la

moartea e doar un hoț ce freacă noaptea de garduri agitând câinii din cartier se oprește-un moment într-un capăt de stradă mai trage o dușcă din sticla legată de brâu adună pe haină ce-i cade

oamenii sunt asemeni ciorapilor de lână pe care-i port la 24 de grade cu o rochie roșie de in fără mâneci da, oamenii sunt așa galbeni cu petice de albastru inchis pe vârf, călcâi și locul

între cearșaf și cerul tău margine a părului cu iz de cireș Și migdală se adună norii în jocul de-a palmele dansând portocaliu printre degete spre locul nostru obișnuit ne fuge pământul de

cuvintele cad pe orbită pe unde eu și pe neunde tu încercăm nopțile cu morse de lumină. și plouă și plouă ca somnul în aripi pe felinare . îmi e atât de teamă de contratimp, de galben

pulsează prin pupila nimeni acul dincolo de nervul optic se înfige în creier. tu, seringă, chintesență a urii marea mea dragoste Dumnezeu întoarce spatele cu ceru-n urechi. nu te teme, Doamne,

decât singur … e mai convenabil. cea mai ieftină mână de lucru și ești scutit de menaj și de jumătate grija zilei de mâine cu ea mă retrag din viață la pasatul responsabilității sunt

Atât de drăguț domnul Pascu. Întotdeauna reușește să-mi rețină câte un zâmbet la intrare. Nina nu venise. O cafea! M-ar fi scuturat de nesomn. Arunc geanta pe biroul ei. Trec în oficiu. Unde o fi

În seara aceea am ieșit la plimbare, cum obișnuiam în fiecare seară. Sau noapte. Uneori până spre cinci dimineața fără să ne dăm seama când și cum a trecut. Am intrat într-un bar cu prea puțini

- Iubito? - Da! - Chiar nu te pot lăsa să pierzi luminița - Dă-o-n măsa… - Iubito, ia mâinile de la ochi - îți face plăcere? - Să te văd? Mult, mai mult ca orice. Te mușc de nas. Nu mai plânge.

în rai n-am cum să ajung, de iad o teamă cumplită spre mine nu mai am ce căuta. orașul lumea tu cătușa mâinii stângi o baie fierbinte în primii ochi verzi cu pas apăsat de bărbat ce vor trece

2 în imensul dintre buze se deșiră curcubeul din baba oarba de-a tine cu mine se arcuiește fericirea noi atât de simplu o joacă de-a râsul cu ochii ne tragem sufletul în liniștea ca o

m-am plâns în nouă râuri, ultimul de ură. s-au lipit de carnea vie pe dinăuntru? Sau nu? ca 9 scoarțe la intervale de timp îmi rămân mici și-ncep să strângă, pe rând, de tot sângele port

hai! întinde-te la pagina 7 nu am prea mult timp... stai liniștit altfel n-o să nimeresc ochii cu acul și riști să ne revedem. am pus mâna pe portocaliu. ucid lumina fără

azi o așteaptă pe pe mâine în mesaj îi specificase clar “Ne vedem la 5 te vreau” mâine vizibil deranjată de sub duș îi trase câteva înjurături printre dinți new message: vreau să te am ca

-Foaie verde băț, n-ai de lucru fă-ț’!- L-am reîntâlnit la unul dintre acele cursuri (Administrarea afacerilor – presupun), undeva la munte, mai mult spre orașul lui decât spre al meu.

Mă duc să trag o pipă în sufragerie. N-am de ales. Noaptea e patu-ncuiat. Nu aprind lumina și iau mereu de pe masă creionul galben fără mină. Închid ușor ușa. Nu vreau să trezesc pe cine nu trebuie

Van mi-a injectat viața-n vene ochiul lui se zbătea indecis Între călcâi și coșul de gunoi. ... mi-am pus semn unde începe dragostea tot uit mă droghez până la sâmburi și n-am ce mai

tortură lentă îl simt pe scoarță, în sevă, pe umărul drept e darnic Timpul cu tusea pe frunze în febra anilor transpir mă doare ultima creangă mai aproape de Dumnezeu cambrată