Texte în proză

Atât de drăguț domnul Pascu. Întotdeauna reușește să-mi rețină câte un zâmbet la intrare. Nina nu venise. O cafea! M-ar fi scuturat de nesomn. Arunc geanta pe biroul ei. Trec în oficiu. Unde o fi

DMDana Marinescu

0

2

În seara aceea am ieșit la plimbare, cum obișnuiam în fiecare seară. Sau noapte. Uneori până spre cinci dimineața fără să ne dăm seama când și cum a trecut. Am intrat într-un bar cu prea puțini

DMDana Marinescu

0

0

- Iubito? - Da! - Chiar nu te pot lăsa să pierzi luminița - Dă-o-n măsa… - Iubito, ia mâinile de la ochi - îți face plăcere? - Să te văd? Mult, mai mult ca orice. Te mușc de nas. Nu mai plânge.

DMDana Marinescu

0

2

-Foaie verde băț, n-ai de lucru fă-ț’!- L-am reîntâlnit la unul dintre acele cursuri (Administrarea afacerilor – presupun), undeva la munte, mai mult spre orașul lui decât spre al meu.

DMDana Marinescu

0

2

Mă duc să trag o pipă în sufragerie. N-am de ales. Noaptea e patu-ncuiat. Nu aprind lumina și iau mereu de pe masă creionul galben fără mină. Închid ușor ușa. Nu vreau să trezesc pe cine nu trebuie

DMDana Marinescu

0

0