Dana Marinescu

I could help concerning the English version, but my spare time it\'s limited - available only for a few evening hours and maybe during the weekend. So, do you have part-time tasks?

dar am mai cautat si in alta parte...si asa e... o fi fost beat who knows. ms de obs

mihai...nu le-am tradus eu...le-am luat chiar din versurile melodiei respective. treaba omului daca le-a scris corect sau gresit...

strangerea de piele ca o ura
gust de sange + apa minerala ... cand lucrurile incep sa se domoleasca... e gustul ala ce-l simti dim dupa 2 pachete de tigari. nu-ti vine sa-ti tragi un pumn dar te deranjeaza. sau cand incepi sa te imbeti, probabil. sau sa te resemnezi, sau doar sa zaci.
cat depre versurile in italiana, imi pare rau dar in romana chiar suna aiurea.

Multumesc!

s-a pus deja in vanzare

http://www.tritonic.ro/isbn-Control-978-973-733-360-5.htm

multumesc mihai. titlul l-am schimbat dar buzunarele noptii au rostul lor acolo.

multumesc mihai. titlul l-am schimbat dar buzunarele noptii au rostul lor acolo.

mulțumesc Dănuț. până ai ajuns am modificat varianta inițială, dar după comentariu, nu puteam să o șterg... am reținut sesizările.

n-am apucat să mă uit peste. mersi de sesizări. o să modific

se poate achiziționa și online
http://www.tritonic.ro/isbn-Sex_cu_femei-978-973-733-280-6.htm


Felicitări!

Dănuț, eu aș propune să schimbi \"ca\" ul ăla din a doua strofă. astfel ai reuși să eviți cacofonia:

\"gândul celor ce mușcă./Ca o viperă cu corn\"


Cu prietenie

drum bun!

e o părere.
\"și pare că textul ca ansamblu e făcut ca să fie făcut și observat\" - mi-e somn și mă abțin. Scuze că ți l-am băgat cu forța pe gât.
în ce privește necesitatea lăuntrică nu ești în măsură să vorbești despre asta. rezumă-te doar la comentarii pe text.
o dupămasă plăcută!

ai riscat lăsand ușa deschisă. de ieșit... dar poate intra oricine cu brațele pline de acel \"ceva pe picior de plecare\" ce tocmai ajunsese la poartă. de cele mai multe ori finalul e sigilat de un punct (.) sau trisțetea si regretul se prelungesc în [...]. \"De mult nu mai cred în noi, Francesca!\". Aici [!] pe cine e menit sa convingă? iar apoi \"ști tu\" parcă ar fi un jurnal întreg al lui \"demult\". cam doare și de aceea \"hai să ne inchipuim... ori mai bine\" Dar, precum fluturii nu se vor \"putea întoarce înapoi în omizi/ ca să mai înflorească o dată.\" nici \"ști tu\" nu va \"învăța uitarea\". \"ști tu\" e \"toamna aceea\" ce scrijelește cu unghiile pe suflet.

așa am văzut-o eu. mi-a placut!

aia e o altă \"febră\" despre care tu nu ști, dar e ok. stă să plouă. nu mai durează...

I thought so.
Acum poate înțelegi reacția.
mă repet. dacă nu ai venit cu aceleași idei ... mulțumesc

Mai citește o dată mihai… cu înlocuitul textului era pentru Laurențiu. Bănuiesc că fac diferența între voi. Încearcă și tu să citești ce e pentru tine. Varianta ta e funny… de aceea zâmbetul. Cât despre ieșiri în public nu poate fi vorba. Sunt “la mine acasă”. Și nu înțeleg “atracțiile astea” ale junilor pentru \"madamele stresate și trecute de prima tinerețe\".
Se încurcă intrările cu ieșirile.

Nu sunt încordată, Mihai și ști f. bine că nici supărăcioasă.

Mihai, încă nu am hotărât dacă să râd sau să “te tatuez”. Sunt bucuroasă că te simți bine aici cu domnișoara “Mă”, pe care nu ai binevoit a ne-o prezenta. Am văzut că ești pe text, am intrat a te salute și te găsesc la fel de “ flu flu” ca întotdeauna jucându-te cu șoricelul sau termometrul de 19.5. Un singur lucru te rog. După climax domnișoara poate păstra puținul de pe cerul gurii. Dar ce-a dat pe afară…să cureți.
Zâmbetul a fost spontan.
Hello!

nu văd legătura dintre comentariile noastre. Revin cu explicații. N-am găsit nicăieri paragraful în care susțineam că oi fi vreun star literar sau aș oferi acadele la intrare pentru a mări numărul vizitatorilor. Ba din contră. M-a surprins vizita dumneavoastră ( tu erai starul…) cunoscându-vă părerea din discuții anterioare, defalcate pe sferturi. Fiind sigură că nu am trimis texte pe mail pentru corectură și nici nu te-am plictisit suplimentar, mă gândeam cum ai nimerit tu taman aici , pe umila mea pagină? Niciodată nu am considerat a fi în afara celor 3 sferturi. Ba din contră. Mă simt bine acolo. mai umană, mai caldă și nu am înclinații spre canibalism. Mă rezum la lectură și “mă înfupt” din poezia ce merită să fie luată pe suflet. E vorba despre poemele altora (nu ale mele), evident. Dar uneori intervine o disonanță între felul în care te face să vibrezi poezia și impresia lăsată de persoană. Spuneam: “poezia și poeții… ar trebui să stea departe unul de celălalt”.
Bănuiesc că nu ai venit să mă saluți și să-mi spui că mă ții minte.
Îți vorbeam mai jos de o anumită stare care era exact așa: forțată și patetică. Deci nu putea ieși o super poezie din asta. Poate vei fi surprins dar Da, am citit varianta ta. Până la capăt. Mărturisec că mi-a fost puțin greu dar m-am forțat și am perceput și modificările. Am recunoscut că arată bine la modul tău, e naturală, nefardată țipător cu explicații în plus sau de genul lui “șadă” ăla are o altă curgere. Nu se poticnește. Hai să le trec mai jos… să te convingi…

în pachetul de lucky strike
mi-ai trimis trei degete [de apus]
știai că am temperatură și frisoane
și n-aș fi umplut ziua
cu transpirație [ altfel tăiat, inițial in versul anterior]

invit asfințitul să stea [să șadă] pe pernă
ca mine cu picioarele-n sân
e exact așa cum nu mi l-ai descris
are și ceva urme de galben
dar acolo pe cerul gurii
foarte puțin [inițial in versul anterior]
și nu-l recunoșteam dacă nu ar fi vrut
să ne măsurăm cu termometrul
să-ți spună cum mă mai simt

am mai stat noi de vorbă și într-un târziu
zicea că se duce să bea o bere la Jazz
să nu stea pe afară
politicos n-a vrut nimic de mâncare
sub pretextul că trecuse de șase
a luat doar cafea
s-aveți pe dimineață
și încărcătorul pentru telefon

Nu mă deranjează critica și nici nu sufăr de mania de a nu recunoaște ceva mai bun. Chestia cu “Laurenția” sau “pseudonimul Dana” sună ceva de genul “ de ce să-mi asum eu munca/punctul de vedere/filtrul… tău? Nu a venit din mine. Daca mi-ai fi sugerat uite sună strâmb, e prea explicit, te-ai lungit, te repeți, sau oricum altfel, aș fi recitit și încercat să modific singură. Dar nu așa. Ca și cand aș ști că te dai în vânt după tiramisu, l-aș cumpăra , apoi să fac în așa fel încât pe când tu ajungi acasă eu să pudrez cacao deasupra. Ori îți dau ceva din suflet ori te duc cu preșu. Cam așa. Fără pic de ironie aici.
Pentru tentativa ta ironică de jumătate de paranteză din final… propun să ne expunem “am cu ce - urile” acolo… unde ai făcut-o și prima dată. (aștept).

Laurențiu dragă,

Când ai frisoane și febră și te simți ca dracu… șezi cu ..ru’n pernă și cu genunchii-n gură. Îți mai ascuți dinții de ei, te mai muți de pe buca stângă p-aia dreaptă, mai citești câte ceva și te plicti rău de tot. Ba ai bea un ceai, ba ai mânca o înghețată. Devii acră la fel ca vânzătoarea de la Ulpia. Lași geamul deschis doar atât cât să nu ți se depună fumul pe piele . Pe-acolo copiii îmi intră în urechea stângă și-mi bat mingea pe ritm de toacă. Ascultă-le râsul. Nu te îmbie? Și tu stai ca o mătrăgună după jaluzele. Neah…eu și vecina de la trei care-mi lasă coji de salam și tocană pe pervaz. Și câinele se plimbă după mine. Nici el n-are stare. Ce-ai fi vrut să cuget în orele alea ratate în care-am schimbat vreo 6 tricouri? Știam că nici azi noapte nu vine somnul. E rău de boală ca mine. Și ce puteam să fac? Decât să șăd. Normal că e forțat și patetic… nu urmărea să transmită nik… doar … ști cum fac copiii de 2-3 ani o dâră pe foaie cu creionul de parcă îl țin cu cotul.
Recunosc arată bine rescrisă de tine. Ce-ar trebui să fac? Copy-paste sub numele meu? Dacă-i așa poate mai treci… și poate mă convertesc la “Laurenția “ ( glumesc desigur.) și o să-ți cer păreri ce unde să pun și cum să fac. Scrii sub pseudonimul Dana?
mi-a plăcut cum ai pus punctele alea în paranteză. Seamănă cumva cu lesa lui Brandy sau cu tonul pe care-i spun NU! când vede câte o mâtză și i-ar place s-o facă blană de șobolan. Ironică … eu? numai când sunt fără botniță sau fără febră ca azi. Cât despre ținerea de minte… :) hmm chiar nu știu cum te-ai rătăcit în cele trei sferturi.
Ce onoare. Poți să semnezi pe tocul ușii în partea stângă… acolo sus sus, lângă oamenii de vază. Și dacă, într-adevăr ai pierdut busola în provincie, un minut îmi iau ceva în picioare și te conduc până la bulevard.
Cât despre afirmațiile mele de atunci rămân neschimbate doar cred că poezia și poeții… ar trebui să stea departe unul de celălalt.
Iar dacă ai venit pur și simplu … mulțumesc