piece by piece

asfixie. echilibrul pe linia vieții a devenit obsesie să nu vorbești cu străinii… ascund criminali l-am iubit cu pasiune și am primit indiferență ca o gripă banală. știi cât macină asta? până te scoate din uz. am fost la un click depărtare de abandon dar a intrat ea și fără bagaje am sărit gardul dincolo. trag peste anotimpuri poemul acesta ca o pleoapă ce mă exclude barbaților cu ochi verzi. o teamă de punct. Și eu și dragostea. admirăm printre versuri licurici, nori ce se joacă de-a palmele cotrobăind pretutindeni ochii lui pe care-i sting fără zarvă prin buzunarele nopții târziu se trage fermoarul. zorile 11250 se despart de pernă și eu de dragoste.