Poezie
asfixie
1 min lectură·
Mediu
seara, vagabonzii mi se prind
de pleoape
și-mi umplu retina cu înjurături
undeva
pe birou o pagină goală
clătesc ochii în ea
mă întorc
mă lepăd de mine ies
prin palme,
prin coaste,
prin ochi,
prin strigăte
sau pe unde apuc mai repede
să nu-mi fie sete
ca și-atunci când
asfaltul sugrumă copacii
024487
0
C