asfixie

1 min lectură·7 noiembrie 2001

Mediu

seara, vagabonzii mi se prind

de pleoape

și-mi umplu retina cu înjurături

undeva

pe birou o pagină goală

clătesc ochii în ea

mă întorc

mă lepăd de mine ies

prin palme,

prin coaste,

prin ochi,

prin strigăte

sau pe unde apuc mai repede

să nu-mi fie sete

ca și-atunci când

asfaltul sugrumă copacii

024.497

Dana Marinescu. “asfixie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-marinescu/poezie/8868/asfixie

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

C C✓23 iun. 2002

Nu stiu cum ai trecut neremarcata pe site...ai un stil de a scrie remarcabil!

Sunt de acord.