Poezie
Anotimpuri 2
1 min lectură·
Mediu
2
în imensul dintre buze se deșiră curcubeul
din baba oarba de-a tine cu mine se arcuiește fericirea-noi
oh… lucruri simple – o joacă de-a râsul cu ochii
și ne tragem sufletul în liniștea ca o duminică.
Sub bolta brațelor tale mereu încep nopțile cu lună
ce-mi sparg pulsul în vene asemeni unul val
în brațele tale
răsar diminețile verzi pline de fluturi.
Una ție, una mie… ne câștigăm și ne pierdem
o frunză tu, o frunză eu până la epuizare
apoi scrabble și adunăm punctele
ultimului cuvânt lung cât o singurătate
litera ta, litera mea.
Ne mimăm pe rând, ninsori de gesturi cad
pe timp de noapte ghicitul pare imposibil
și se alunecă după prima suflare.
Spate-n spate încălzim
golul
preaplinul
neatingerilor disimulează foamea
opus
ni se fâlfâie spre țările calde.
002453
0