20 texte
Antonia-Luiza Zavalic
când mă ridic pe vârfuri pământul se stinge buzele tale au venit firesc ca o umbră din care i s-au desprins oameni. Râvnesc pe vârfuri dar carnea nu îmi ajunge niciodată. Nu pot spune nimic, nu...
Andrei Forte
promisiunile pe care nu le verifică nimeni dimineața ocupă locul din pat al oamenilor care n-au mai ajuns acasă ca să mă vindec încep să te uit caligrafic acopăr la față lista cu poeme horror care...
Cătălin Al DOAMNEI
dragostea și frumusețea ta ca unui imam convertit la ortodoxie îngropat în rugăciunea de lumină la orice răscruce după ce părinții i-au săpat mormântul & din ziua aceea nu i-a mai fost frică mă...
Cezar C. Viziniuck
Se lasă serile în Toledo și peste Gura Humorului, umbrele își caută numele pierdut, și tu, Ester, crești din prafuri vechi, din vitralii sfărâmate de timp, dintr-o vară care ar fi putut să nu se...
Teodor Dume
Mamă, de ce ai plecat în lumea de dincolo în timp ce noi, copiii tăi, visam că suntem în brațele tale și nici chiar moartea nu te-a auzit când ai închis ușa încet transpirația mâinilor mele...
bianca marcovici
Viclenia cu spatele gol... ți s-a spus că Viclenia în 5 părți nu mai poate să-și închidă cuvintele într-un seif... codul seifului e știut de toata lumea. ți s-a spus ca Vina nu poți s-o...
atunci când iubirea nu există și eu îți spuneam că sufăr de toate infirmitățile lumii și de toată nedreptatea ai strâns din dinți și ai fi vrut să treci și peste acest secol al...
cum ar trebui sǎ fie finalul unui om fericit în momentul acela neprevăzut când plouă insațiabil și bucăți uriașe de picături cristalizate se simt cum lovesc pe piele caldă, tulburătoare....
lumina nu mă merită pe deplin varianta reală a vieții mele se vinde trasă în țeapă ca acadeaua de zahăr ars de la țiganii care se spală pe mâini port pentru uz personal urme de unghii pe...
pentru cei pe care nu îi auzim plângând am petrecut ani întregi închis în barurile construite la colț împodobite cu cearcăne cronice și crăciunuri singur de nebun chircit în autosabotaj nu se...
mai întâi păpădia se usucă apoi își lasă cenușa să devină aripă fiindcă numai morții știu să zboare atât de ușor m-am precipitat să te pierd dar eram fărâmițați atât de fin încât ne legăm...
tu pustiu cu chip de oază te-am etichetat eronat refugiu pe timp de bombardament mi-am mânjit mâinile intenționat cu coajă de nucă verde să nu se șteargă cu apă chioară petele de pace...
poezia mea cu râs și plâns ești tu străbătând ca fulgerul linia roșie a orizontului să mă găsești să nu pierzi părându-ți rău de singurătate că nu ai putut ajunge la timp trebuind să...
mă urmai cu puritatea feminină a lucrurilor nefăcute începuse să-ți fie teamă ai plâns și ai învățat să te rogi cu sufletul sleit decojindu-l precum odinioară primul cartof în palma...
ai apărut la fix în destinul meu numai că întârzierea e cea care citește mai clar în cărți de tarot ne-am cunoscut senzual când mi-am tranşat brațul cu briceagul tău de buzunar mi-ai devenit...
ai numit greață ceea ce pentru mine era întoarcerea acasǎ iar dacǎ din sǎrut devin simptom refuz sǎ mai pun gura unde ți se face rău ai folosit ca salǎ de aşteptare apartamentul nostru...
ai găsit scrisorile expediate la lumina persienelor de pe chicerea nu voiai să le pierzi le-ai păstrat inclusiv timbrul cu parmenide ființa este și nu poate decât să fie to eon estin kai uk...
trebuia să închei pacea ierusalimului mi se arătase isaia și mă urmai tainic în păduri de foioase cu pecetea lui solomon trebuia să vii șchiopătând din amurgul unei civilizații știai...
e deja sâmbǎtǎ de o veşnicie dj-ul stinge muzica şi rămânem doar cu vocile din cap & ciripit de păsări care nu se mai întorc codependenți funcționali de chin pompǎm serotonină pe datorie şi...
Pe valiza de armată a lui tata bine pitită într- un colț al podului de pe casa bunicii au mai rămas câteva urme de vopsea verde şi o sculptură de briceag pe o inimă ştearsă de vreme în...
