De câte ori, iubito...
de Mihai Eminescu(2003)
1 min lectură
Mediu
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheață mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre plutește cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți.
1 Septembrie 1879
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Eminescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Curent
- Romantism
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Eminescu. “De câte ori, iubito....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mihai-eminescu/poezie/de-cate-ori-iubitoIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.