Poezii despre dragoste și dor

Stau si ……gindesc ginduri……. ….si ma intreb……. Oare daca as lua lumina, si as sparge-o in bucati, atunci ar insemna ca pot avea mai multa? Adica…….mai multa lumina intr-una singura? …..si fiecare

Nostalgic, ma gindeam la vremea Cind, Dupa fiecare copioasa masa, ma asezam Relaxat, Sa dorm, satul de-atita imbuibare. Cind, deodata, am primit veste Ca productia de vise-a scazut, Fiindca nu

Nebunie, nebunie Nebunesc ca-mi faci placere. Numai mie, numai mie Dragostea e ca si miere.

Cand eram mic priveam stelele, apoi inchideam ochii si-mi inchipuiam ca pasesc alaturi de prietenii "Fetitei de pe Terra", ca ma joc cu un fular impletit de "paingul tesator troglodit" si privesc cum

Stau tintuit de cuie nevazute batute-n talpa. Nu ma pot desprinde de aerul ce ma-nconjoara! Am cuie batute si-n tampla; idei strapunse, prinse in tinte de odinioara... ma chinuie ! Sunt prins

Seara cand tipatul pietrei trezeste adormirea; o idee abstracta imi reteaza gandirea! E iubirea de aer. Amantul plamanului meu poluat. Eiubirea de esenta pierduta in timp --e

Ce dor imi e de luna plina, de ochii ce imi dau lumina, de parul ce-mi atinge pieptul, de zambetu-ti cum nu e altul. Iar buzele-ti ce-mi dau putere impreunate cu-ale mele atat de dor imi e de

Cand iubesti, trebuie sa daruiesti orice, flori... cand si ultimul fir a fost inghetat de ger, zambete... cand inima ta geme de durere, fericire cand simti ca ai prea multa si chiar proria ta

In lumina rosie te simt pasind incet spre mine iar pasu-ti lin ca de felina ma-nebuneste si ma-nbie. Mirosu-ti imi alinta pielea iar noapte parca-mi furisa in

Dureri in orbite, dureri de obiecte ciobite, ma strapung, ma sfarteca. Imi adulmeca nebunia. Ma dor privelishtile nevazute si chipurile;nalucile ce cresc spre inima terrei. Toate ma dor,ma

Ce mult a mai trecut de cand buzele-ti n-au mai soptit minciuni la a mea ureche. Insa distanta a ajutat, ne-a aratat, ce-am fi pierdut. Cat de departe-mi esti iubirea mea, tu

De ce-ti sunt ochii verzi ca frunza unei flori nemuritoare in adierea vietii trecatoare eu ii iubesc, de ce nu crezi !? De ce cand plangi in plansu-ti moare o-ntreaga lume de petale, de

Te sarut,pustoaico! Te iubesc,femeie! Te doresc,mincinoaso! Te ador,parere! De ce oare le fac? De ce oare ma mint? De ce oare eu tac atunci cand mirosul ti-l simt? Atatea

"Am trait ca sa iubesc, Dar iubirea este un pacat, Un pacat care te omoara..."

Distanta nu poate distruge o iubire,nu poate distruge prietenia si nu poate distruge trecutul.Tot ce poate face in cazul meu e sa le transforme in obsesii ce fac sa sufere pe cei din jurul meu si mai

Sta sufletu-mi lovit Sa inteleaga nu poate Acele reci cuvinte: \"Am terminat cu toate !\" Nu pot sa cred ca tu Cu chipul tau divin Poti sa transformi iubirea Si fericirea-n chin Tu n-ai

A-nceput sa cinte un greier Prima oara pe razor L-o fi apucat iubirea, L-o fi prins poate vreun dor Isi incearca grabit struna, Dorul lui la prins in mreje Dragostea-l face sa cinte Sa

Iti amintesti?... O data te-am rugat sa ma lasi sa pling in bratele tale. Voiam sa-mi string putinul trup linga inima ta si sa suspin ca o frunza vesteda, de toamna. Fara nici un motiv anume, sau

In primavara aceea luminoasa, pe cind se iubeau, Ea scuturase – fara ca El sa stie – ramura plina de alb amarui a unui cires inflorit si o petala delicata alunecase ca din intimplare in plicul cu

Un mar a fost cindva taiat in doua, dar numai una din jumatati a ramas uitata pe coltul unei mese sa tinjeasca de dorul celeilalte. Si zilele treceau si rana despartirii de jumatatea pereche se