POVESTEA JUMATATILOR DE MAR

Un mar a fost cindva taiat in doua, dar numai una din jumatati a ramas uitata pe coltul unei mese sa tinjeasca de dorul celeilalte. Si zilele treceau si rana despartirii de jumatatea pereche se intuneca secindu-iseva parfumata, iar jumatatea de mar devenea pe zi ce trece tot mai mica, topindu-se de dor si de tristete. Intr-o zi, unui copil i s-a făcut mila de suferinta jumatatii de mar si, dorind sa-i redea splendida rotunjime, a taiat un alt mar si a incercat sa o daruiasca imbratisarii jumatatii celei puternice si pline de seva. Dar pentru jumatatea pustiita de dor era deja prea tirziu. Nu mai avea puterea de a renaste din lumina dulce a celeilalte. Se stringea la pieptul jumatatii celei mari, redescoperind iubirea in atingerea ei tandra, dar se stingea cu fiecare zi, facindu-se tot mai mica, pina ce n-au mai ramas din ea decit doi simburi mici ce s-au unit cu ai celelalte jumatati, intr-o aceeasi casuta in forma de inima. De atunci se spune ca simburii marului sunt dulci, iar gustul lor aminteste parfumul tainic al iubirii.