Drugas Cosmin Adrian

Nu credeam niciodata ca am sa fiu asa, Privid din departare ce se intampla Si totusi, pe strada mea sunt copii Sunt stegulete mii si mii Pe strada mea sunt si masini luxoase Si nu mai zici

Paseam incet si trist pe strada Iar eu pe tine te vedeam in fata As fi vrut sa nu pleci, sa mai ramai, Dar trenul depasea deja viteza-ntai A reusit sa ma refugiez Si-am inceput sa lacrimez Sa

Chiar daca am pierdut atatia ani Sperand ca am sa te-ntalnesc Acum imi dau seama Ce mult gresesc N-am sa astept nici alte ploi Nici alte ierni cumplite Ci-am sa uit ca am iubit Aceste

12) BOMBA FINALA Erau ultimele zile cand mai eram impreuna. Acesti doi ani trecusera atat de repede, fara sa ne dam seama. Eram i febra pregatirilor pentru examenul cu Statul, si trebuiau predate

Daca multi oameni si-au povestit viata transpunandu-se in persnaje cu nume fictive, eu voi incerca sa scriu aceste randuri relatand cam tot ce se poate relata intr-o viata din care am trait la maxim

Nimic nu pare a fi mai simplu decat sa astepti Zilele ce au trecut fara noi stiu ca acum le regreti Fara dragostea ta sunt un om fara viata, care nu mai simte Sunt un om fara sentimente,

Afara e-ntuneric si pustiu Si incotro sa privesc, nu stiu Nedumeriri ma apasa in noapte Acum, cand tu esti departe Nu stiu daca ma vei putea iubi asa cum sunt Desi nu-s singurul baiat de pe

Acum, cand e intuneric si noapte, Cand afara se aud doar soapte Cand nimic nu poate opri timpul ce trece, Ma simt ca-n prima zi, la fel de rece... Stateam si ma gandeam cum de anii au

De cand e lumea oamenii se iubesc Si vin copiii, apoi se inmultesc Tineretea e cel mai frumos capitol din viata Atunci cand iubesti cu adevarat prima oara-n viata... Dragoste la prima vedere,

Acum, cand scriu aceste versuri Cand sunt in culmea disperarii Cand lacrimile imi curg necontenit, Acum ma simt palid si obosit As fi dorit sa nu cunosc nici lacrimi, nici durere, Dar in viata

Nu e frumos sa privesti afara, Cand dincolo de fereastra e primavara? Nu e o poveste ca-n vise, Nu e asa cum inima ta dorise? Afara-i pustiu Desi primavara a venit de timpuriu Copacii in

De cand nu am plecat de aici Totul pare ghemuit, ca un arici Tensiuni, certuri, stari de depresie Parca totul e o adevarata obsesie... Prea mult freamat, galagie Vreau un loc unde-i

Nu te cunosc, nu stiu cine esti, Dar tu viata imi indulcesti Simpla ta prezenta de dincolo de strada Ma face sa alerg prin intuneric si zapada Alerg spre tine, sperand ca te voi gasi Esti

Stau pe scaun si privesc Stirile ma dezamagesc Nimic nu are farmec in lumea asta Nici chiar fata la care am visat... E bezna in mintea multor oameni de stiinta, Dar cum e asta cu putinta? Ei

Te plimbi pe strazile pustii Sperand ca eu voi reveni Dar amintirile nu ma lasa sa te intalnesc Mai bine petrec de unul singur si imbatranesc Ti-ai dat seama ca ai pierdut ceva Ceva ce acum nu

E dimineata Afara e ceata Ajung unde trebuia Imi iau si valiza Plec mai departe Chipul tau in fata mea apare Si-ncep sa visez Cum eu cu tine dansez Intru in camera mea pustie Si imi dau

Eram elev, in anii tineretii Cand dadeam importanta doar copertii Caci in viata mea incepea un calvar Ce a durat mult, si am \"gustat\" mult amar Singuratatea ma dobora Linistea noptii ma

Te-am cunoscut in acea seara Cand lumea statea pe scara Si din vorba-n vorba, m-am indragostit, Vocea ta m-a cucerit Cand am vazut ce intentii ai Am spus ca esti fata cea dintai Care a avut

Stiu, e greu de crezut Cand inima mea a cazut Am simtit un puternic fior Si noaptea visam ca mor Dar orele trec incet Ca apa de la robinet Tu esti departe, si inca te iubesc As vrea sa fim

Ma plimb singur pe strazile pustii Gandindu-ma c-ai sa revii C-am sa te vad inca odata Sa-mi schimb viata toata Eu trec prin multime Si ma gandesc mereu la tine La ce a fost si ne-a

Acum e noapte Tu esti departe Inima mea Pentru tine bate Dar cui folosc aceste batai Daca nu putem fi iarasi noi doi Ce mai pot spera si ce mai pot sa astept Cand lumea ne desparte intre

Ma privesc in oglinda Vad cum timpul trece Anii nu se vor mai intoarce vreodata Si eu ma duc spre pustietate Am sentimentul ca cineva ma iubeste Si nimic nu mai poate fi din ceea ce este Caci

Acum totul s-a dus, frunzele dragostei s-au ofilit Si asa timpul meu a trecut, sunt trist si pustiit Si lacrimile dragostei nu mai exista demult, caci dragostea noastra e departe Si eu incerc sa

Inchid ochii si patrund in vise Cum lumina soarelui face loc intunericului Vad cum jocul nostru abia se sfarsise Privesc ]n jur: toate s-au dus Pana si soarele demult a apus Lacrimi si