Poezie
ULTIMA SPERANTA
1998
2 min lectură·
Mediu
Inchid ochii si patrund in vise
Cum lumina soarelui
face loc intunericului
Vad cum jocul nostru abia se sfarsise
Privesc ]n jur: toate s-au dus
Pana si soarele demult a apus
Lacrimi si foc
Sunt la un loc
Intr-un moment atat de singur ma simt plictisit
Nimic nu e frumos, totul e foc, e atat de trist...
Ultima speranta
Inca o mai port in viata
Caci daca moare, mor si eu cu ea
Pentru ca asta este viata mea
Mi-e frica sa privesc in departare
Sa vad cum un om ca mine moare
Sa privesc si sa-mi dau seama
Ca am trait degeaba
Vreau sa fac ceva pentru a ma salva
Dar nici eu nu stiu pe unde-i iesirea
Mi-e greu sa ma adresez cuiva
Sa-i spun cum am trait si ce-am facut
Si cate mii de lacrimi au trecut
Peste obrazul meu
Sper ca poate voi avea aceasta sansa
De a trai o alta viata
Caci nu voi mai sta mult prin acest plictisitor oras
Deoarece voi merge la Cluj, Timi=oara sau Iasi
Nu mai suport sa vad cum zi de zi
Imi amintesc de anii tineretii
Vreau sa uit, sa ard, sa urlu de durere
Si sa spun celor din jur ca nu mai exista drum spre victorie
E prea tarziu sa mai pot spera intr-o schimbare
E prea tarziu sa mai astept o noua incercare
E prea tarziu,
E prea tarziu pentru toate...
Si viata merge inainte,
Fara cuvinte, fara cuvinte...
003274
0