Un căluț de mare s-a îndrăgostit într-o zi de o stea de mare.
Steaua de mare nu putea înota la fel de repede ca el, astfel că doar îl urmărea cu privirea ei tandră cum zburda toată ziua
Nu știu de cît timp mă aflu aici. Timpul în lumea din care m-au izgonit curge altfel decît pe această stea necunoscută pe care am căzut. Nu știu nici măcar dacă au vrut să cad aici sau m-au aruncat
Există o insulă prin care rătăcesc în visele despre limanuri inaccesibile, o insulă ca un colț de rai căzut pe pământ. E o insulă binecuvântată de zei, în jurul căreia marea așează cununi de spumă
În noaptea de Crăciun, jucăriile au plecat fericite, în brațele copiilor ce le primiseră în dar. Soldatul străjuia acum camera, iepurașul se răsfăța în căldura focului, păpușa dormea în așternut de
Urme de pași pe zăpada slab luminată de lună. Aș vrea să știu unde duc. Aș vrea să știu ce scriu urmele de pași pe zăpadă în monotona lor înșiruire. Și pornesc de-a lungul liniei șerpuite ce se
Există vise tandre despre un spirit al luminii care are în stăpînire toate culorile lumii și care dă viață dimineților zburînd peste pămînt cu curcubeul în mînă.
Singură ea, această
„De mult pe când Dumnezeu făurise întreaga grădină a paradisului suflând viață asupra unui bulgăre de tină, întâiul om își ducea zilele lungi și triste printre florile și păsările care încercau în
Știuseră amândoi, de la bun început, că iubirea lor era imposibilă și că avea să vină o zi când își vor lua adio. În ajunul Crăciunului hotărâseră ca povestea lor de dragoste, frumoasă ca un basm cu
Forme de ceață
Mă voi întoarce în visele tale în fiecare noapte cu lună plină și împreună vom urca din nou spre lumina farului de pe stâncă, limanul sfânt al dragostei noastre…
Mâinile mele știu
A fost odata o insula albastra în mijlocul unui ocean. O insula pe care un zeu albastru poposea din când în când purtând pasari albastre pe umeri. Si marea îsi trimitea valurile înspumate sa sarute
Să priveşti lumea printr-o pânză de păianjen… cum priveşti viitorul prin pânza amintirilor… ca şi cum ai dori ca ceea ce ştii despre praful drumurilor pe care ai mers vreodată să te ajute să alegi
In lunga calatorie spre mine insami, ma gindeam la sufletul fugit cindva de mult din mine, in cautarea fericirii. Poate ca nu s-a intors niciodata pentru ca n-a mai gasit drumul inapoi… sau poate ca
Oricine ar privi curcubeul s-ar intreba unde duce calea de lumina multicolora arcuindu-se delicat peste mare ca o tandra amintire a ploii abia duse… Oare ce-o fi la capatul ei?… Poate ca nimeni n-a
Copilariei intirziate nu-i mai ramine decit nostalgia unei lumi pierdute undeva departe, in timp, o lume la care nu mai are acces. Zadarnic ii este dor de jucarii, caci nu le mai poate vedea acum
Sa ratacesti in singuratatea noptii, intr-un oras necunoscut, in care totul e nou si vechi in acelasi timp, sub luminile cetoase ale felinarelor, ce pot fi crude, blinde sau indiferente ochilor ce le
Inteapa noaptea frunzele cu sabii de fosnet si vin de pe toate zarile menestrelii tacerii cu abia stinse acorduri de greieri.
Toti ingerii s-au dus si tremura ploaia in cumpana toamnei cum
Cind oglinda s-a spart lasind in urma-i o rama goala ca o poarta deschisa spre nicaieri, mi-am amintit o vorba batrineasca ce spune ca fericirea se sfarima in tot atitea cioburi ca si oglinda sparta.
Cind pleci dintr-un loc pe care-l iubesti, care-a ajuns sa fie o parte din fiinta ta, daca in locul acela nu exista o fintina in care sa poti arunca - simbolic - o moneda, iti pui macar in gind
\\\"... si daca dau cu bulgari mari in geamul tau
e ca sa afle crivatul ciinesc
ca plec si mor si pling si te iubesc\\\" (Adrian Paunescu)
Ce frig imi va fi in noaptea cind ma vei alunga!... Voi
Cind am plecat, era o noapte fara lună. Si marea a incercat zadarnic sa ma faca sa ramin legindu-mi gleznele cu lanturi de spuma. Caci in locul de unde nu as fi vrut sa plec niciodata, doar trupul
Motto:
“Raiul nu e in cer unde pasul paminteanului nu ajunge, ci in urma, unde pasul calatorului spre moarte nu se mai poate intoarce” (Ionel Teodoreanu)
A fost odata un suflet inghetat. Il
Aripa am fost... Am iubit zborul si m-am imbatat de inaltimi. Aripa de pescarus zburind indraznet spre larguri, impodobita de briza cu minuscule perle de sare... Aripa de vultur deasupra inaltimilor
De cind ma stiu am visat vise albe. Visam sa zbor prin albul imaterial si imaculat al norilor, pe care mi-l doream ca vesmint… Iar uneori, pe cind stateam pe pajisti verzi impletind cununi de flori
Ceasul de blinda lumina a toamnei, cind frunzele se pregatesc sa innopteze a iarna… ochii ei… ochii lui… si-o simpla poveste de dragoste infiripindu-se sub valsul frunzei de mesteacan ce asternea
