Elena

Ai grija cind te joci cu cioburile de aripi! Daca te tai cu ele, nu numai cuvintele ti se vor scurge printre degete, ci si singele lor.

Cind am evitat sa replic primului comentariu a fost pentru a nu da nastere polemicilor interminabile provenite din “replici la replica”… si uite ca de ce te temi nu scapi: tot aici am ajuns. :(
Veti spune probabil ca daca nu doream asta ar fi trebuit sa interzic comentariile la texte. Nu am facut-o pentru ca ma intereseaza parerea celor care citesc, ma intereseaza sa stiu daca reusesc sa transmit ceva prin ceea ce scriu.
De ce, atunci, nu doream siruri nesfirsite de comentarii? Pentru ca am impresia ca in general autorii acestora tind sa nu mai vada padurea din cauza copacilor si sa fie interesati DOAR de replicile celorlalti, toul devine replica la replica… la replica… la replica… si citirea textului (care era de fapt menirea principala a site-ului!) se amina sine die, numarul vizitatorilor crescind, evident, in mod artificial, fiindca poeziile si textele nu mai sunt citite de mult.

Asa ca…

CINEVA SINCER : nu am replicat comentariului din motivele de mai sus si, in plus, pentru ca nu ma pricep la critica literara ca sa pot judeca cit de profunde sunt cunostintele tale in acest domeniu si, respectiv, sa dau o replica pe masura.. Admit, deci, ca stii mai mult ca mine si nu comentez justetea lor din acest punct de vedere.
Ce voiam sa spun este ca o critica cu adevarat literara si-ar fi avut locul daca ai fi fost presedintele juriului unui concurs de literatura sau conducatorul vreunui cenaclu de scriitori profesionisti in fata carora un amarit de amator ar fi indraznit sa-si prezinte lucrarea. Cum insa este un site pentru amatori, comentariul nu a mai “sunat” la fel de bine. Parerea mea, desigur (si nu fiindca e vorba despre textul meu, ci in general).
Cit despre “defulare”, definitiile DEX-ului or fi cum spui dar, daca tot esti critic, ar trebui sa stii ca scriitorii (fie ei si amatori) au uneori viziuni diferite asupra cuvintelor.
O lamurire : nu o cunosc pe Andromeda si daca a “facut dreptate” (a propos, suntem cumva la razboi si nu mi-am dat eu seama?) a fost optiunea ei, asa ca va trebui sa te dezamagesc daca crezi cumva ca am platit-o pe post de avocat :)
… si o intrebare : de ce afisezi pe site numai comentarii care mai de care mai acide la ce au scris altii si nu ai publicat macar o data un text scris de tine ca sa ne dai ocazia sa te cunoastem si noi putin ca om ???

ANDROMEDA : imi pare bine ca textele mele au atins o “coarda” a sufletului tau si iti multumesc pentru “aparare”. Dar nu cred ca aceasta polemica are vreun rost sa continue cita vreme e clar ca “cineva sincer”, oricit de priceput (sau nu) la critica, nu agreeaza textele mele. Nu e nici o problema si nici o tragedie in asta; nici mie nu-mi ating nici o coarda textele unor autori de pe site, fiecare are gusturile si preferintele lui asa ca, revenind, chiar daca te doare ca cineva face praf ceea ce tie iti place, e bine sa-ti amintesti ca daca tipi mai tare decit el, nu-l vei determina sa-i placa. Si apoi nu ai de ce sa ma \"aperi\" fiindca “cineva sincer” nu imi vrea raul, ci binele, doar asa spune… Iar eu ar trebui sa-l cred; doar e “sincer” nu? :)
... sa nu mai pomenesc de ceea ce spunea si editorul, ca orgoliile nu ar trebui sa aiba ce cauta aici… si ca din lupte de orgolii nimeni nu are de invatat…
Asa ca, ce-ati spune daca nu ne-am mai inversuna unii impotriva altora si am incerca sa fim mai atenti la poezii si la ce corzi fac ele sa vibreze in noi decit la cum sa lovim unii in altii ca sa lasam in urma rani cit mai adinci? Incercam ? :)

GUZ : fiindca fan-clubul “cuiva sincer” pare a se alimenta din orgoliile ranite si ura pe care o adunati (mai mult sau mai putin marturisit) impotriva lui cu fiecare comentariu pe care il afiseaza (cel putin asa pare, scuze daca ma insel!), ti-as spune ca s-ar putea ca misteriosul personaj chiar asta sa urmareasca; s-ar putea, cu alte cuvinte , ca totul sa fie premeditat, o piesa scrisa dinainte in care noi, “actorii”, nici nu stim ce rol jucam, iar autorul / regizorul se amuza de la distanta de furtunile pe care le provoaca…
S-ar putea, la fel de bine, sa ma insel: poate ca nu acestea sunt motivatiile lui, dar efectul este cel care se vede. Si atunci inchei cu un citat din Dumitru Popescu :
“… si apoi merita cineva sa fie urit? Chiar daca ne-a facut rau, chiar daca ne-a impiedicat sa traim. Ar insemna sa-l rasplatim cu un gind intreg in mijlocul caruia sa troneze. Nu, mai bine consacram acea parte a sufletului nostru care ar trebui sa lucreze pentru el, celor pe care ii iubim. Aceasta este razbunarea”.
Concluzia o trageti voi.

Nu, Andromeda. Numele meu nu este Dana, iar textele mele apar pe acest site exclusiv sub semnatura \"Lonely Shell\".

Daca textul meu seamana cu un altul asa cum spui, s-ar putea sa fie la mijloc vreo comunicare telepatica. Nu am citit niciodata ceva de Mircea Cartarescu, deci nici \"REM\" (care nu stiu ce semnificatie are in opera autorului, dar printr-o alta stranie coincidenta sunt chiar initialele numelui meu)

Iti multumesc, atit pentru aprecieri, cit si pentru a fi dat aceasta replica \"cuiva sincer\", caruia si eu am vrut sa-i raspund dupa afisarea comentariului dar am renuntat; pe de o parte ca sa evit alte replici la replica (ce riscau sa devina interminabile si lipsite de sens) si pe de alta parte pentru ca nu avea nici un rost sa incep sa-i traduc ce am vrut sa-i spun sau sa-i explic ce fel de stare descrie textul. Oricum asta il preocupa cel mai putin; critica literara si stilistica par sa-l intereseze mai mult (nici eu nu stiu cit de bine le face fiindca nici eu nu ma pricep, deci admit doar a priori ca s-ar putea sa stie ceva despre asta) de aceea l-as fi intrebat numai ce inseamna \"defulare cuminte\" fiindca mie mi se pare o contradictie in termeni. In rest... nu aveam de gind sa-i reprosez ca nu a inteles nimic fiindca probabil vina e a mea ca nu m-am facut inteleasa. Desi, daca din citi cititori a avut acest text, macar unul a inteles, inseamna ca nu a fost in zadar.

Nu te inseli; textul este intr-adevar consecinta unei experiente traite, a unei dureri reale. Si eu iti multumesc.