Texte în proză

Un căluț de mare s-a îndrăgostit într-o zi de o stea de mare. Steaua de mare nu putea înota la fel de repede ca el, astfel că doar îl urmărea cu privirea ei tandră cum zburda toată ziua

Nu știu de cît timp mă aflu aici. Timpul în lumea din care m-au izgonit curge altfel decît pe această stea necunoscută pe care am căzut. Nu știu nici măcar dacă au vrut să cad aici sau m-au aruncat

Există o insulă prin care rătăcesc în visele despre limanuri inaccesibile, o insulă ca un colț de rai căzut pe pământ. E o insulă binecuvântată de zei, în jurul căreia marea așează cununi de spumă

În noaptea de Crăciun, jucăriile au plecat fericite, în brațele copiilor ce le primiseră în dar. Soldatul străjuia acum camera, iepurașul se răsfăța în căldura focului, păpușa dormea în așternut de

Urme de pași pe zăpada slab luminată de lună. Aș vrea să știu unde duc. Aș vrea să știu ce scriu urmele de pași pe zăpadă în monotona lor înșiruire. Și pornesc de-a lungul liniei șerpuite ce se

Există vise tandre despre un spirit al luminii care are în stăpînire toate culorile lumii și care dă viață dimineților zburînd peste pămînt cu curcubeul în mînă. Singură ea, această

„De mult pe când Dumnezeu făurise întreaga grădină a paradisului suflând viață asupra unui bulgăre de tină, întâiul om își ducea zilele lungi și triste printre florile și păsările care încercau în

Știuseră amândoi, de la bun început, că iubirea lor era imposibilă și că avea să vină o zi când își vor lua adio. În ajunul Crăciunului hotărâseră ca povestea lor de dragoste, frumoasă ca un basm cu

Forme de ceață Mă voi întoarce în visele tale în fiecare noapte cu lună plină și împreună vom urca din nou spre lumina farului de pe stâncă, limanul sfânt al dragostei noastre… Mâinile mele știu

A fost odata o insula albastra în mijlocul unui ocean. O insula pe care un zeu albastru poposea din când în când purtând pasari albastre pe umeri. Si marea îsi trimitea valurile înspumate sa sarute

Să priveşti lumea printr-o pânză de păianjen… cum priveşti viitorul prin pânza amintirilor… ca şi cum ai dori ca ceea ce ştii despre praful drumurilor pe care ai

In lunga calatorie spre mine insami, ma gindeam la sufletul fugit cindva de mult din mine, in cautarea fericirii. Poate ca nu s-a intors niciodata pentru ca n-a mai gasit drumul inapoi… sau poate ca

Oricine ar privi curcubeul s-ar intreba unde duce calea de lumina multicolora arcuindu-se delicat peste mare ca o tandra amintire a ploii abia duse… Oare ce-o fi la capatul ei?… Poate ca nimeni n-a

Copilariei intirziate nu-i mai ramine decit nostalgia unei lumi pierdute undeva departe, in timp, o lume la care nu mai are acces. Zadarnic ii este dor de jucarii, caci nu le mai poate vedea acum

Sa ratacesti in singuratatea noptii, intr-un oras necunoscut, in care totul e nou si vechi in acelasi timp, sub luminile cetoase ale felinarelor, ce pot fi crude, blinde sau indiferente ochilor ce le

Inteapa noaptea frunzele cu sabii de fosnet si vin de pe toate zarile menestrelii tacerii cu abia stinse acorduri de greieri. Toti ingerii s-au dus si tremura ploaia in cumpana toamnei cum

A fost odata, la o margine de mare, o stinca mai batrina decit timpul, unde doar Unicornul venea sa priveasca marea la asfintitul soarelui, mingiindu-si tristetea cu cintecul ei. Venea mereu singur

Un mar a fost cindva taiat in doua, dar numai una din jumatati a ramas uitata pe coltul unei mese sa tinjeasca de dorul celeilalte. Si zilele treceau si rana despartirii de jumatatea pereche se

In primavara aceea luminoasa, pe cind se iubeau, Ea scuturase – fara ca El sa stie – ramura plina de alb amarui a unui cires inflorit si o petala delicata alunecase ca din intimplare in plicul cu

Iti amintesti?... O data te-am rugat sa ma lasi sa pling in bratele tale. Voiam sa-mi string putinul trup linga inima ta si sa suspin ca o frunza vesteda, de toamna. Fara nici un motiv anume, sau