A fost odata, la o margine de mare, o stinca mai batrina decit timpul, unde doar Unicornul venea sa priveasca marea la asfintitul soarelui, mingiindu-si tristetea cu cintecul ei. Venea mereu singur
Un mar a fost cindva taiat in doua, dar numai una din jumatati a ramas uitata pe coltul unei mese sa tinjeasca de dorul celeilalte. Si zilele treceau si rana despartirii de jumatatea pereche se
In primavara aceea luminoasa, pe cind se iubeau, Ea scuturase – fara ca El sa stie – ramura plina de alb amarui a unui cires inflorit si o petala delicata alunecase ca din intimplare in plicul cu
Iti amintesti?... O data te-am rugat sa ma lasi sa pling in bratele tale. Voiam sa-mi string putinul trup linga inima ta si sa suspin ca o frunza vesteda, de toamna. Fara nici un motiv anume, sau
