Ioan Ghip

Pe mal Curg pe lângă trestii,ape Tremurând blânde lumini Un fazan ș-oprește zborul Uite-acolo-n mărăcini!... Un pescar robit de gânduri În luminile eterne Parc-ascultă din

Fărâmă de humă Am iesit la camp, pe dealuri Prin paduri, tu, suflet,duma Sa admir natura muma Far\' de care n-as mai fi Iar farama mea de huma Sa o cante-n poezii

CANTECELE MAMEI Chiar de aș putea s-ascult Toate cântecele lumii Aș alege dintre toate Numai cântecele mumi Glasul ei vibrează incă Și azi in inima-mi pustie Chipul ei icoana

ÎN SUSUR DE IZVOR Molatic susura izvorul Înconjurat de brazi si stânci Când eu privesc doi ochi adânci Ce m-au chemat să-mi spuna dorul Și-n susurul de vălurele Adoarme cetin, ape,

Inserare Coboară seara-n purpuri îmbrăcată Cu pas tăcut peste păduri și dealuri Și-n cântul apei curgând edulcorată De toropeală flori adorm pe maluri. Un clopot de cioaie în năduf Răsună

Þine-mă-nbrațe... Mi-ai spus în brețe să te țin Că ți-e răcoare Când din castanul înflorit Pe capul tău descoperit Ningea cu fulgi de floare. Priveai la mine cu ochi mari Și-n ei

De ce-ai venit,de ce te-ai dus? Þi minte când ne-am întâlnit? Râdeau în soare flori și frunze Era parfum și dor de viață... Iar tu cu-n zâmbet cald pe buze, Într-o-nsorită

Sub stele,undeva Până când tăcerea nopții Ne-nvelește cu aripa Timpu-mbrățișat cu clipa Ne-a lăsa în vrerea sorții. Ne-om iubi cum vom ști noi... Frunze dormvisând lumină Răsări-va

Plăcintele Bucurie mare pe \"Arsuri\".Nevasta lui Florea i-a născut un fiu și la asemenea evenimente nu se face să nu-ți cinstești vecinii ce vin să te felicite. Așa că au venit

Vecernie Bat clopotele de vecernie, Se lasă seara-ncet, încet Și raze soarele mai cerne, Ca-ntr-o frântură de sonet. Sub deal stă satu-a rugăciune, Încremenit, în pacea sfântă, Și-n

??? Ce-i viața asta? Un suspi! Un zâmbet și-un pahar cu vin. O clipă de iubire-n zbor, Un gând frumos spre viitor Trecutul, e o amintire, Cu o nostalgică venire, Din toate astea-i

Scaldă-ți ochii... Tu scaldă-ți ochii în liniștea serii Și-n clipa tăcerii Și-ascultă în holde de grâu, Prea rar azi săracu Cântând pitpalacu. Și strânge în pumnul tău mic O clipă de

Toamna Noaptea-i rece, ziua-i cald Și atâtea frunze cad... Pleacă-n rând cocoarele, Coboară ciopoarele Și în liniștea suspectă, Mai zboară câte-o insectă Păianjenii întind și

Mi-e sufletul pustiu Mi-e sufletul pustiu și-mi este dor De liniștea păduri, de izvor Să n-aud gălăgia omenească Să-mi pun în loc de perină o iască Și să ascult în somnul meu, ușor Cum

Întrebare Un greier îmi cânta în tindă Unii-mi spuneau că a pustiu Mie-mi plăcea că era viu... O ființă ce-și cânta iubirea În lumea lui, cu rostul ei Și nu știa că omenirea Îl

Dacă ai veni Am asculta sub stele de argint Din tainice ascunzișuri cum ies cerbii, Te-aș legăna s-adormi pe pat de flori Și mătăsos covor din firul ierbi. Alunii calzi, dup-asfințit

Rămână o taină O, dacă ai vrea să vii la mine Cu sufletul scăldat de dor, Când frunza doarme-n vraja lunii Și se-oglindește în izvor, Să se-oglindească-n ochii-ți stele Din

Vino! Să stăm în poiană la soare Să-ți mângâie părul o floare Va cerne a timpului cruce Doar clipe ce veșnic so-r duce, Iar eu rătăcitul prin văi, În iezerul ochilor tăi Găsi-voi

Când plânge poetul Plâng stelele oare? Plâng codrii-n picioare Cu lacrimi de rouă Se-aude în liniștea nopții Cum plouă. Și mii de bobițe în ropot Lovesc în al gîndului clocot Când dor

Nu meriți!... Nu meriți gândurile mele, N-ai meritat de când te știu... Eu nu mă pot lipsi de ele Și fără ca să vreau îți scriu!... Încerc să uit, nu se mai poate, Nu sunt un

Frica Cică era odată o babă bătrână, tare bătrână, și nu avea pe nimeni în casă, nici copii, nici neamuri apropiate,doar o

De strajă Se oglindește luna-n geam, Visează frunzele pe ram, Iar noaptea cu blânda aripă Acoperă liniștea caldă Și-adoarme și noaptea o clipă, Când roua o scaldă. Nu poate

Scrisoarea mamei Vai, cum aș vrea,feciorul mamei, Dacă aș putea, să zbor la tine, Dar timpul ăsta nu mă lasă Și nu-s nici bani și alte cele Și-atâta lucru avem acasă. Așa-i scria

Târziu de seară Peste dealuri cu păduri Iese luna plină, Huhurezul huhuie Sub bolta senină În bobițele de rouă Se-oglindește luna, Din păduri de farmec pline Mă întorc acuma. Aș mai