Frica

Frica Cică era odată o babă bătrână, tare bătrână, și nu avea pe nimeni în casă, nici copii, nici neamuri apropiate,doar o căsuță cât să-și ducă zilele, ce-i păreau lungi și chinuite și-și ruga mereu moartea care, zicea ea, nu mai vine odată să o scape de lumea asta și de necazurile vieții. Așa că de câte ori avea vreun necaz se ruga mereu: -Vino, moarte, mai repede că nu mai pot și m-am săturat de lumea asta. Dar moartea nici vorbă s-o audă ca să-i îndeplinească ruga. Și uite așa își ducea zilele baba, mai rugând-o pe moarte să o ia, mai plivind niște straturi cu legume ce le avea prin grădina casei, mai vorbind cu mâța, singura ființă ce-o avea și-o asculta torcând, frecându-se lingușitor de picioare, sau o asculta de parcă-i înțelegea necazurile. Într-o zi s-au terminat lemnele și a trebuit să meargă în pădure să-și adune niște uscături pentru foc la pregătirea mâncării. Și-a luat o frânghie și încet, incet, cu mâța după ea a plecat spre pădure care era foarte aproape de căsuța ei. Ajunsă acolo și-a strâns o sarcină de vreascuri, a legat-o cu frânghia si apoi s-a apucat să-și caute niște ciuperci de pădure, că la sărăcia ei prindeau bine cu niște mămăliguță. După ce și-a strâns câte-i trebuiau în buzunarul șorțului s-a întors la surcelele strânse și a încercat să-și ridice sarcina de surcele pe umerii gârboviți de bătrânețe. Dar de câte ori încerca să o ridice, ba-i cădea sarcina din mâinile-i fără putere, ba cădea ea cu sarcină cu tot.După câteva încercări chinuite și fără rezultat s-a lăsat obosită pe frunza uscată a pădurii și cu ochii înlăcrimați de ciudă și neputință iar și-a rugat moartea. A stat ea ce-a stat lângă sarcina de uscături adunate să-și mai tragă sufletul,apoi se ridică să mai încerce o dată . Dar când se ridică, ce-i văzură ochii?Iaca moartea în fața ei. -M-ai chemat de-atâtea ori, Iaca am venit.Ești gata? zise moartea cu răceala-i răgușită și coasa-i deasupra capului cu găvane goale. Dar frica de moarte i-a dat puteri și i-a trecut cheful de a muri babei. -Te-am chemat, zău, căuite n-are cine să mă ajute să-mi pun sarcina asta cu uscături în spate, așa că fă bine și ajută-mă că mă grăbesc.I-a ajutat moartea să-și ia sarcina și când baba se vazu cu lemnele pe spate a luat-o la picior, grăbită către căsuța ei cu mâța mârâind și scuipând a spaimă mare. -Unde fugi, babo? strigă moartea, ridicând coasa-i ruginită a amenințare. -Iaca, acasă, să-mi fac de mâncare și am mult de lucru și nu am timp de stat la povești... Și cu mâța speriată alături a luat-o baba spre căsuța ei, parcă mai sprintenă și plină de viață, lăsând-o pe moarte cu gura-i căscată prin care fâșâia vântul unei zile pline de viață.