Ioan Ghip

De ce-ai venit,de ce te-ai dus? Þi minte când ne-am întâlnit? Râdeau în soare flori și frunze Era parfum și dor de viață... Iar tu cu-n zâmbet cald pe buze, Într-o-nsorită

Inserare Coboară seara-n purpuri îmbrăcată Cu pas tăcut peste păduri și dealuri Și-n cântul apei curgând edulcorată De toropeală flori adorm pe maluri. Un clopot de cioaie în năduf Răsună

??? Ce-i viața asta? Un suspi! Un zâmbet și-un pahar cu vin. O clipă de iubire-n zbor, Un gând frumos spre viitor Trecutul, e o amintire, Cu o nostalgică venire, Din toate astea-i

Toamna Noaptea-i rece, ziua-i cald Și atâtea frunze cad... Pleacă-n rând cocoarele, Coboară ciopoarele Și în liniștea suspectă, Mai zboară câte-o insectă Păianjenii întind și

Întrebare Un greier îmi cânta în tindă Unii-mi spuneau că a pustiu Mie-mi plăcea că era viu... O ființă ce-și cânta iubirea În lumea lui, cu rostul ei Și nu știa că omenirea Îl

Eu nu-ti pot da Eu nu-ti pot da, iubito, Nici stelele, nici marea Iti dau vraja padurii Si spre poieni cararea... Eu nu-ti pot da, nici luna, Nici stelele din rai, Dar vino in

Eminesccu Moto:Când moare un poet, moare o părticică din patrie. Þărână cu stele în suflet, Luceferi pe frunte, Un geniu mort

Þine-mă-nbrațe... Mi-ai spus în brețe să te țin Că ți-e răcoare Când din castanul înflorit Pe capul tău descoperit Ningea cu fulgi de floare. Priveai la mine cu ochi mari Și-n ei

Nu meriți!... Nu meriți gândurile mele, N-ai meritat de când te știu... Eu nu mă pot lipsi de ele Și fără ca să vreau îți scriu!... Încerc să uit, nu se mai poate, Nu sunt un

Cântau privighetorile... Cernea pe noi și văi, cu pulbere de lună Și stelele clipeau ca ochii tăi, Departe se-nălța un nor de spumă, Cântau privighetorile în văi. Tu brațe întindeai cu

Scaldă-ți ochii... Tu scaldă-ți ochii în liniștea serii Și-n clipa tăcerii Și-ascultă în holde de grâu, Prea rar azi săracu Cântând pitpalacu. Și strânge în pumnul tău mic O clipă de

Doi luceferi Cad frunze in racoarea serii In paru-ti negru porti o floare Asa frumoasa esti, copilo, Si-atat de dulce aratare Ce-mi pare ca ai fi o zana Din alte lumi

FARAMA DE HUMA Am iesit la camp, pe dealuri, Prin paduri, tu, suflet, duma, Sa admir

Puiul de \"drac\" Primăvară, soare, cald păsări ce hărnicesc zburând ici-colo, căutând hrană pentru flămânzii cu gurile mereu căscate din cuiburi.Prin sat, familii de gâște cu

Frumoase minuni De ziua lor. Femei, frumoase minuni, Pe frunte vă punem cununi De stele-npletite cu pulberi de lună Când noaptea se lasă și liniști se-adună, Să picure-n

Prin ger Pădurea doarme-n gerul iernii Departe, se aude-un clopot E seară și-i ceasul vecernii Și parcă se aude-un tropot... Pe drum se vede o căruță Cu căruțașul în cojoc Ce bun iar

PRIVESTE CUM NINGE Priveste, iubito, cum ninge Tacerile toate sunt albe, Pe frunze uscate si crengi Se prind a zapezilor salbe. Priveste cum ninge-n tacere Cu fulgi care cad peste

Te caut Te caut ca pe-un fulg ce s-a topit. De ce te-ai aruncat in neantul crud? Te stiu, desi noi nu ne-am cunoscut. Ai fost, desi nici cand nu ai venit. Te caut ca pe-o floare