Poezie
Cantau privighetorile...
Cantau privighetorile...
1 min lectură·
Mediu
Cântau privighetorile...
Cernea pe noi și văi, cu pulbere de lună
Și stelele clipeau ca ochii tăi,
Departe se-nălța un nor de spumă,
Cântau privighetorile în văi.
Tu brațe întindeai cu voluptate,
Să strângi la piept și stelele și luna
Voiai să ceri visând eternitate...
Dar vai, o clipă-i viața, numai una.
Eu sunt aici, privește-mă în ochi
Misterul vieții nu-l știm, încă nu
Prin noi curg milioanele de ani
Și-acuma suntem singuri eu si tu.
022519
0
Lungimea versurilor pe strofe denotă inconsecvență astfel
strofa 1. 13, 10, 11, 10.
2. 11, 11, 11, 11.
3. 10, 10, 10, 9.
Rime nefericite sunt
lună-spumă
voluptate-eternitateRime facile sunt
tăi-văi
luna-una
Trecând peste aspectul strict tehnic, remarc sensibilitatea și înțelepciunea celui care iubește cu adevărat.
nu-tu.
Tot la capitolul acesta menționez că în ultima strofă versurile 1 și trei nu rimează deloc!